10-13 October, 2022
EVOLUȚIA JURISPRUDENȚEI PRIVIND PROCEDURA APLICĂRII ARESTUL PREVENTIV ȘI PRELUNGIRII ACESTEI MĂSURI
CZU: 347.995:343.125:347.964.1 Tudor OSOIANU1, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice Dinu OSTAVCIUC2, Academia „Ștefan cel Mare” a MAI
ABSTRACT. The articlein reference comes to analyzethe evolutionof the jurisprudenceon the applicationof preventive detentionand its extension. The purposeof this researchis to analyze domestic judicial practicein relation to international jurisprudence, as wellas to exposethe weak pointsof the judicial authoritiesin the applicationand extensionof this preventive measure. At the same time, the scientific investigation brings considerable contributions to the activity of judicial bodies witha view to the correctand uniform applicationof the provisionsof the national normsand of the ECHR, so that the actionsof these bodies should correspond to the EuropeanAct of Justicefor the respectof human rightsand freedomsin the criminal process. Keywords: jurisprudence, preventive measure, arrest, extension, grounds, motivation, conclusion, prosecutor, investigating judge, ECHR standard.
REZUMAT. Articolul în referință vine să analizeze evoluția jurisprudenței de aplicarea arestului preventiv și prelungirea acestuia. Scopul acestei cercetări estedea analiza practica judiciară interne în raport cu jurisprudența internațională, precum și a expune punctele slabeale autorităților judiciarela aplicarea și prelungirea acestei măsuri preventive. Totodată, investigarea științifică aduce aporturi considerabile activității organelor judiciare în vederea aplicării corecte și uniformeale dispozițiilor normelor naționale și ale CEDO, astfel încât acțiunile acestor organe să corespundă actului european de justiție pentru respectarea drepturilor și libertăților omului în cadrul procesului penal. Cuvinte cheie: jurisprudență, măsură preventivă, arest, prelungire, temeiuri, motivare, încheiere, procuror, judecător de instrucție, standard CEDO.
1. Introducere. Aplicarea și prelungirea arestului preventiva fost și rămâne o problemă discutabilă, atât la nivel intern, cât și internațional. Această măsură ține de inviolabilitatea persoanei și este garantată de art. 5 CEDO, precum și de normele constituționale și procesual-penale naționale. Normele interne garantează în mare parte dreptul persoaneila libertate. Cu toate acestea, aplicarealor practică denotă carențe esențiale, pe carene propunem să le discutăm în cercetarea respectivă. Metode și materiale aplicate. La elaborarea acestei publicații a fost folosit materialul teoretic, normativ și empiric. De asemenea, cercetarea respectivului subiecta fost posibilă prin aplicareamai multor metodede investigare științifică specifice teoriei și doctrinei procesual-penale: metoda logică, metoda analizei comparative, analiza sistemică etc. Scopul cercetării. Cercetarea și analiza cadrului normativ intern, jurisprudenței și doctrinei privind inviolabilitatea persoanei în procesul penal și efectul nerespectării condițiilor stabilitede actele interne și cele internaționale, în vederea respectării drepturilor participanților în procesul penal, precum și evoluția jurisprudenței în acest sens. 2. Rezultate obținute și discuții. „Privareade libertate esteunact la fel de grav, indiferent când se produce, în fazade urmărire penală sau în cursul judecării cauzei și decinu trebuie să existe niciun element de diferențiere de tratament în funcție de faza în carese găsește procesul penal.” (Neagu, 1997, p. 332).
1 Tudor OSOIANU, dr., prof. univ., Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice 2 Dinu OSTAVCIUC, dr., conf. univ., Academia „Ștefan cel Mare” a MAI, rector
throughEU shared values: education-research- innovation www.eushare-project.eu
„Constatând insuficiența altor măsuri preventive neprivativede libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art. 176 alin. (1) CPP și necesitatea aplicării față de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliuori de a prelungi durata ținerii sub arest, procurorul înain- tează în instanța judecătorească un demers, respectând competența teritorială.” (HP CSJ nr. 1 din 15.04.2013, pct.1.4). Aplicarea arestuluide către o instanță necompetentă încalcă prevederileart. 5§4 CEDO (a se vedea, spre exemplu, cauza Hermeziuc. României, Hot. CtEDOdin 17.04.2012). În demersul procuroruluise indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceastase încadrează și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, circumstanțele, însoțite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârșit fapta, circumstanțele care justifică insuficiența altor măsuri preventive, motivele, temeiurile și necesitateade aplicarea arestării preventivesaua arestării la domiciliu potrivit condițiilor și criteriilor stabilite în art. art. 176, 185 și 186 CPP, argumentele, circumstanțele de fapt și lista probelor în susținerea demersului. La demers se anexează toate materialele și probele care confirmă insuficiența altor măsuri preventive, temeiurilede aplicarea arestării preventive și a arestării la domiciliu. CtEDO „consideră că dispunerea detenției unei persoane doar în baza demersului procurorului și în absența altor materiale în sprijinul acestuia este contrară exigențelor articolului 5 § 3 al Convenției.” (Hot. CtEDO Feraruc. Moldoveidin 24.05.2012, (§. 65)). Conformart. 68 alin. (2) pct. 3) CPP, apărătorul are dreptul să ia cunoștință de materialele și probele prezentatede procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privirela aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesualede constrângere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucție sau instanței de judecată. Neacordarea acestui acces reprezintă o violarea art. 5 par. 4 CEDO (Hot. CtEDO Țurcan și Țurcan c. Moldovei, 23.10.2007, (§. 55-64); Hot. CtEDO Mușuc c. Moldovei, 06.10.2007, (§. 49-56)). „În jurisprudența sa, Curtea Europeană a reiterat că o instanță judecătorească, la examinarea legalității arestării preventive, trebuie să asigure toate garanțiile unei proceduri judiciare. Procedurile trebuie să fie contradictorie și să asigure întotdeauna „egalitatea armelor” între părți.” (HCC nr. 40 din 21.12.2017, pct. 59). „Astfel, Curtea Europeană a relevat că, având în vedere impactul dramatical privării de libertate asupra drepturilor fundamentaleale persoanei în cauză, în circumstanțele unei investigații în derulare, procedurile desfășurate în temeiul articolului 5 § 4 al Convenției trebuie, în principiu, să întrunească în cea mai mare măsură posibilă cerințele de bază ale unui proces echitabil (cauza Shishkov v. Bulgaria, hotărârea din 9 ianuarie 2003, §77).” (HCC nr. 40 din 21.12.2017, pct. 60). Înainte de a fi depusela judecătorul de instrucție, demersul cu privirela aplicareasau prelungirea măsurii arestării preventivesaua arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele și probele anexatela acesta, care confirmă sau infirmă temeiurilede aplicaresau prelungirea măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său. În privința accesuluila materialele dosarului, CtEDO notează în cauza Muraduc. Moldovei (19.01.2021, §85), că Guvernul nu a contestat afirmația reclamantului, potrivit căreia, înainte de adoptarea încheierii din 9 aprilie 2009, el nu văzuse materialele referitoarela demersul procuroruluicu privirela arestul său. Astfel, el a fost lipsit de posibilitateadea-și pregăti apărarea și de a prezenta judecătorului de instrucție argumente împotriva detenției sale. Faptul că avocatul său a reușit ulterior să obțină copiidepe acele materialenu schimbă faptul că, la data adoptării decizieicu privirela arestul său, el nu a avut acces la materialele relevante. CC „a menționat că probelesau informațiile care justifică aplicarea arestului sunt cuprinse în actele procedurale care însoțesc demersul procurorului, și ele trebuie depusela dosar, cu acces pentru parte, chiar și cu riscul dezvăluirii unor aspectepe care procurorul le dorea încă secrete.” (DCC nr. 1 din 19.01.2017, pct. 21).
10-13 October, 2022
Faptul că învinuitul și avocatulau primit copia demersului și materialele anexatese confirmă prin semnăturile lor, indicând data și ora, pe demersul adresat judecătorului de instrucție. În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoștință de demers, de materialele și probele anexatela acesta, procurorul consemnează acest fapt și transmite neîntârziat demersul, materialele și probele anexatela acesta judecătorului de instrucție, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentrua lua cunoștință de conținutul lor înainte de începerea ședinței. Textulart. 308 alin. (2) CPP, prevede în mod alternativ înmânarea demersuluide aplicareori de prelungirea arestului preventiv învinuitului sau avocatului său. Interpretarea stricto sensoa acestor dispoziții constatată în practică, permite procurorului să poarte discuții neformalecu învinuitul în lipsa avocatului, însoțite uneoride îndemnuri și presiunidea fi cooperant cu organelede urmărire penală. Prevederile în discuție nu coroborează cu dispozițiile art. 68 alin. (1) pct. 2) CPP, care impun în conformitatecu celedinart. 66 alin. (2) pct. 12 CPP și 69 alin. (1) pct. 7) CPP, asistarea învinuitului de către avocat în caz de antrenarea primului în realizarea acțiunilor procesual penale. Există situații în care învinuitul, deținut în starede arest este în imposibilitatea transmite apărătorului său demersul înmânat de procuror, dacă din motive obiectivesau subiectivenu sunt posibile întrevederi până la ședința de examinarea demersului în ordinea prevăzută de art. 308 CPP. Este important în opiniaCC ca demersul și materialele anexate să fie pusela dispoziție din timp pentrua permite exercitarea efectivă a dreptuluidea contesta legalitatea arestării solicitate (HCC nr. 40 din 21.12.2017, pct. 63). Învinuitul carea primit din timp demersul evident se poate pregăti independent pentrua opta în defavoarea detenției sale. O apărare eficientă, evident este posibilă numai prin intervenția apărătorului, care acordă asistență juridică calificată în condițiile legii. CC a ținut cont de acest deziderat, reținând că, „(…) în conformitatecu prevederileart. 308 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorul este obligat să prezinte avocatului (s.a.) demersul cu privirela prelungirea măsurii arestării, împreună cu toate materialele și probele anexatela acesta, care confirmă sau infirmă temeiurilede prelungirea măsurii, înainte de a fi depus în instanța de judecată.” (s.a.) (HCC nr. 40 din 21.12.2017, pct.71). Raționamentele expusene justifică de a propunede lege ferenda: a înlocui textul – învinuitului ori avocatului său, cu textul învinuitului asistat de avocat sau avocatului acestuiadin textulart. 308 alin (2) tezaI CPP; completareaart. 308 alin. (3) CPP RM, cu prevederi referitor la soluția de respingerea demersul privind arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri urmează și în cazul când procurorul nu va face dovada înmânării apărătorului și/învinuitului o copiea
demersuluicu anexesaua refuzuluidea le primi în condițiile art. 308 alin. (2) CPP.1
Demersul de arestarese depunela judecătorul de instrucție cu cel puțin 24 de ore până la expirarea termenuluide reținere, iar în cazul minorului – cu cel puțin de 5 ore până la expirarea
termenuluide reținere. Demersul de prelungirea arestării se depunecu cel puțin 5 zile2 până la expirarea termenuluide arestare.3 Depunerea demersului în instanța de judecată se certifică prin
menționarea pe prima pagină a demersuluia orei și datei primirii demersului în instanță.
1 Această recomandarea fost discutată și agreată pentrua fi înaintată autorităților responsabile în cadrul proiectului „Respectarea drepturilor omului în procesul de aplicarea măsurilor preventive restrictivede libertate”, implementat de Institutul de Reforme Penale (IRP), cu sprijinul Departamentului Justiție și Drepturile Omuluial Fundației Soros Moldova. 2 „....instituirea acestor reglementări au drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentruca demersul cu privirela prelungirea duratei arestării învinuitului să fie soluționat cu respectarea dreptuluila apărare și garantarea libertății individualea învinuitului reținut.” DCC nr. 22 din 10.03.2017 de inadmisibilitatea sesizării nr. 23g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a art. 308 alin. (2), (4) și (6) CPP al Republicii Moldova (examinarea demersurilor privind prelungirea duratei arestării) (pct.24). 3 HCC nr. 40 din 21.12.2017 (pct.70) „ …Prin urmare, având în vedere cele menționate, Curtea relevă că acest termenare natura juridică a unui termen peremptoriu, nerespectarea căruia atrage consecințele prevăzute de art. 230 alin. (2) throughEU shared values: education-research- innovation www.eushare-project.eu
CC „a reținut că regula instituită la art. 232 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căreia actele procuroruluise consideră ca depuse în termen la datala careau fost trecute în registrul de ieșire, nu poatefi raportată la demersurile pentru care legea stabilește procurorului termene imperativede depunere în instanța de judecată. În aceste situații termenul urmează a fi calculat de la data înregistrării actului în instanța de judecată.” (HCC nr. 40 din 21.12.2017, pct.75). În caz de nerespectarea acestor termene, judecătorul de instrucție, fără a convoca ședința, printr-o încheiere motivată, respinge demersul în temeiulart. 230 CPP în raport cu prevederileart.
1 308 alin. (4) CPP.
Demersul cu privirela aplicareasau prelungirea arestării preventiveori a arestării la domiciliuse examinează fără întârziere de către judecătorul de instrucție, în ședință închisă, cu participarea
procurorului, avocatului, învinuitului,2 cu excepția cazului în care învinuitul se eschivează de la
participareala judecată sau de la urmărirea penală și este anunțat în căutare. În cazul în carese constată că învinuitul lipsește, nu se poate procedala examinarea demersuluide arestare în lipsa persoanei decât dacă există probe că estedat în căutare (se depune ordonanța de anunțare în căutare), este dispărut (se depun declarații ale rudelor cu privirela lipsadela domiciliu, documente privind trecerea frontiereide stat), se sustrage (există dovada citării, însă persoananus-a prezentat la organul de aplicarea legii). Dovada citării legalede către procurora persoanei față de care este solicitată arestarea preventivă, trebuie să fie prezentată de procuror, atunci când învinuitul nu este reținut, precum și în
cazurile în care este anunțat în căutare și a fost identificat locul de aflare.3
din Codul de procedură penală, și anume pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. De altfel, însăși Curtea Europeană a statuat în cauza Ialamov v. Republica Moldova (hotărârea din 12 decembrie 2017) că acceptarea demersului procuroruluide prelungirea arestului preventiv prezentat judecătorului de instrucție cu două zile până la expirarea termenuluide arestarea fost contrară legislației naționale. În consecință, prelungirea duratei arestării a fost constatată de Curtea Europeană ca ilegală, fiind astfel contrară art. 5 §. 1 din Convenție.” HCC nr. 40 din 21.12.2017 (pct.74). 1 HCC nr. 40 din 21. 12. 2017 (pct. 73) „în lipsa unui termen suficient în care să studieze propunerea înaintată prin demers, instanța ar putea pronunța o soluție ce nu s-ar bazape cunoașterea amănunțită a cauzei. Prin Încheierea interlocutoriea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucanidin 08. 02. 2018, s-a stabilit că procurorul Z. S. la înaintarea demersuluide prelungirea arestului preventiv nu a ținut cont de prevederileart. 308 alin. (2) Cod de procedură penală, adică a încălcat termenul de 5 zilela depunerea demersului, violând astfel dreptul la apărare. Deși s-a constatat această încălcare judecătorul de instrucție nu a respins demersul de prelungirea arestului preventiv în conformitatecu prevederileart. 308 alin. (4) CPP, dar ulterior instanța carea judecat fondul cauzeia redus din pedeapsa stabilită inculpatului în conformitatecu prevederileart. 385 alin. (4) CPP, având la bază încheierea interlocutoriedin 08.02. 2018. (Sentința Judecătoria Chișinău, sediul Buiucanidin 30. 07. 2018, p.70., dos. nr. 1- 326/2018). 2 CtEDO „nu a constato încălcare în drepturile reclamantului privind petrecerea ședințelor de judecată de prelungirea măsurii preventive în lipsa acestuia, reiterând că, după ce reclamantula suferitun infarct cerebral, fiind deținut în Penitenciarul nr. 16, nu a putut participadin cauza stării salede sănătate la mai multe ședințe de judecată desfășurate de către judecătorul de instrucție și CA Chișinău. Cu toate acestea, reclamantula fost reprezentat la fiecare ședință de judecată de către avocații săi, care cunoșteau atât dosarul cât și pe reclamant și că nu se contestă de către părți că ei au avut timp suficient pentrua pregăti apărarea. În același timp, până la infarctul său cerebral, reclamantula fost audiat de către judecătorul de instrucție și de CA Chișinău. Având în vedere aspectele particulareale prezentei cauze, CtEDO consideră că absența reclamantuluila ședințele de judecată respectivenuau adus atingere respectării garanțiilor ce decurga art.5§4.” CEDO, Hot. CtEDO Tripăduș c. Moldovei, din 22. 04. 2014. (§. 128-135). Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-147402. (accesat: 22.08.2021). 3 A se vedea §.§. 17, 18, 39 Hot. CtEDO Vasiliciuc c. Moldoveidin 02. 05. 2017: „Potrivit materialelor din dosar, procuroriiau contactat fiul adultal reclamantei și o rudă a ei, dar nu i-au cerut acestora să informeze reclamanta despre faptul că trebuie să se prezinte în fața lor, și nu au încercat să urmărească informația potrivit căreia ea se afla în Grecia. De fapt, materialeledin dosar nu conțin nicio probă care să ateste faptul că autoritățile au întreprins orice încercare rezonabilă de a informa reclamantacu privirela procedura penală și necesitateadea se prezenta în fața acestora în cadrul procedurii respective. (par. 38). Deci, Refuzul instanțelor naționale de a verifica argumentele reclamanteicu privirela citarea necorespunzătoare și de a-i oferi șansa să se prezinte în fața autorităților a convins 10-13 October, 2022
La ședință pot participa reprezentantul legalal învinuitului și martorii invitați de procuror sau de învinuit ori de avocat. În cazul învinuiților minori, este obligatorie participarea reprezentantului legal și al pedagoguluisau psihologului în condițiile art. 479 și 480 CPP. Procurorul asigură participareala ședința de judecată a învinuitului reținut, înștiințează avocatul și reprezentantul legalal învinuitului, precum și martorii invitați de acesta. Învinuitul sau
avocatul înștiințează martorii invitați de el. În doctrină se susține pe bună dreptate că „Judecătorii
motivează refuzul de a audia martorii apărării prin termenele restrânse de examinarea demersurilor, în mod firesc acesta nefiindun argument acceptabil.” (Dolea, 2020, p. 103). În cazul neprezentării avocatului înștiințat, judecătorul de instrucție îl asigură pe învinuit cu avocat din oficiu. Neprezentarea martorilor invitați din partea procurorului, a învinuitului sau a avocatului său nu împiedică examinarea demersului. Învinuitul, poate solicita examinarea demersului privind aplicarea, prelungirea arestării preventivesaua arestării la domiciliu în ședință publică. Judecătorul de instrucție, consultând opinia procurorului, dispune examinarea demersului în ședință publică. „Examinarea demersurilor de aplicarea arestului preventiv în ședințe publicear putea responsabiliza judecătorii de instrucție să tratezecu mai multă seriozitate acest subiect și să îmbunătățească și calitatea hotărârilor adoptate.” (Chirtoacă și alții, 2018, p. 39). În cazul în care există circumstanțele prevăzute la art. 18 CPP, judecătorul de instrucție poate respinge prin încheiere motivată cerereade examinarea demersului în ședință publică. La deschiderea ședinței, judecătorul de instrucție anunță demersul carevafi examinat cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. art. 355–362 și 364 CPP, carese aplică în mod corespunzător. După anunțarea completului, a demersului carese judecă, verificarea prezenței, identității și împuternicirilor participanților, judecătorul de instrucție urmează să explice drepturile învinuitului, inclusiv va verifica dacă i s-a explicat dreptul de a tăcea și de a nu se autoincrimina, precum și dacă nu a fost supus maltratării prin tortură, tratament inuman sau degradant. În caz de necesitate, polițiștii care asigură escorta sunt înlăturați din salade ședințe. Nu este exclusă înaintarea cererilor de ridicarea excepțiilor de neconstituționalitate în cadrul ședinței de examinarea demersului procurorului privind aplicarea arestuluiori arestuluila domiciliu (DCC nr. 71 din 26.05.2022, pct. 4, 5).
Procurorul își va argumenta demersul făcând referință la materialele anexate. Procurorul
poate anexala demers procesele-verbalede audierea martorilor deja audiați în cadrul urmăririi penale, a rapoartelor de constatare, a documenteloretc. El trebuie să motiveze existența bănuielii rezonabile, și cel puțin unul din temeiurilede aplicaresau prelungire măsurii preventive solicitate indicate în art. 176 alin. (1) CPP. În lipsa existenței unei suspiciuni rezonabile care să rezultedin probe, în calitatede condiție prealabilă a arestării preventive, examinarea temeiurilor estede prisos (Negru, 2022, p. 437). În Hotărârea nr. 3 din 23.02.2016, pct. 83, 84, CC a menționat că, „(…) atunci când aplică o măsură preventivă, judecătorul nu va pune în discuție chestiunea privind vinovăția persoanei bănuite de a fi comiso infracțiune, ci numai dacă sunt probesau informații suficientedin care să reiasă bănuiala că acea persoană a comis acea faptă.” Constatarea bănuielii rezonabile impune stabilirea faptelor reținute în sarcina învinuitului, precum și constatarea incidenței normei penale carear descrie fapta infracțională. CtEDOa concluzionat în Hot. O.P. c. Moldoveidin 26.10.2021, că probele prezentatede către acuzare, pe care instanțele naționale s-au bazat pentrua dispune măsura de arest preventiv în privința reclamantei, nu au fost suficiente pentrua convingeun observator independent că reclamantaar fi putut săvârși infracțiunea imputată ei. Prin urmare, CtEDOa statuat că detenția rec-
Curtea că detenția reclamanteinu poatefi considerată necesară și lipsită de arbitraritate, în temeiulart. 5 §. 1 (c) din Convenție (a se comparacu Ladent c. Poloniei, nr. 11036/03, §.. 56, 18 martie 2008).” throughEU shared values: education-research- innovation www.eushare-project.eu
lamantei în perioada cuprinsă între 21 ianuarie 2017 și 3 ianuarie 2018 nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă că aceastaar fi săvârșit o infracțiune, prin urmare, a existato încălcare a art. 5§1 CEDO. CtEDOnua considerat în cauza Moldoveanuc. Moldovei, Hot. din 14.09.2021, că materialele prezentatede procuratură, pe cares-au bazat instanțele de judecată naționale pentrua o deține în arest pe reclamantă și a prelungi arestul său, erau suficiente pentrua convingeun observator obiectiv că reclamantaar fi putut săvârși infracțiunea carei se imputa. Prin urmare, CtEDOa concluzionat că detenția reclamantei între 14 mai și 23 iunie 2015 nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă că ea a comiso infracțiune și, prin urmare, a existato încălcare a art. 5§1 din CEDO. CtEDOa constat în cauza Salinschiic. Moldovei, Hot din 06.09.2022 (§23), că materialele prezentatede procuror în fața judecătorului de instrucție și folositede judecător pentru privarea reclamantuluide libertate pentruo perioadă ce depășește trei luni, nu erau suficiente pentrua convingeun observator obiectiv că reclamantular fi comis faptace i se imputa. Cu privirela aspectul juridic, existența unei „bănuieli rezonabile” impuneca faptele reținute să poată fi considerate în mod rezonabilo infracțiune, făcând incidență o prevederedin legea penală care descrieo conduită infracțională (Wfoch v. Polonia, 19 octombrie 2000, § 109; Sabuncu și alții v. Turcia,10 noiembrie 2020,§ §146-147; Selahattin Demirtaș v. Turcia [nr. 2] [MC], 22 decembrie 2020, § 317). CtEDOa dat dreptate și reclamantului, carea invocat că detenția sa nu a fost legală și/sau bazată pe o suspiciune rezonabilă că el ar fi comis infracțiunea de proxenetism. La momentul desfășurării afacerii salenu existau prevederi legale în Codul penal carear fi stabilit în mod clar că prestarea serviciilor de video-chat erotic este incriminată (Hot. CtEDO Litschauer c. Moldoveidin 13.11.2018; Hot. CtEDO Baraboi și Gaburac. Moldoveidin 27.04.2021). CtEDOa considerat că motivele dispunerii și prelungirii privării de libertate în privința reclamantului fuseseră relevante și suficiente. În special, ținând cont de faptul că reclamantula eșuat să se prezinte în ședința de judecată după eliberareasadin arest preventiv, riscul de eschivare invocat fusese aparent justificat. Prin urmare, CtEDOa respins cerereaca fiind inadmisibilă (Decizia CtEDO Burlacuc. Moldoveidin 11.01.2022). Instanța națională a acceptat alegațiile procurorului privind riscul eschivării reclamantului în cauza Gilanov c. Moldovei, carenua putut fi găsit. Avocatul desemnat de instanță a susținut că nu există nicio dovadă că reclamantul știa că a fost începută o anchetă penală în privința sa, ceeace presupunea că nu se poate sustragedela o anchetă de carenu cunoștea. Procuratura, care încercase să stabilească locul în carese afla reclamantul, și, prin urmare, și instanța, nu ar fi putut să nu știe că în anul 2000 reclamantul obținuse un permis de ședere temporară și că în 2006 a părăsit oficial Republica Moldova. Nu s-a prezentat nicio dovadă că autoritățile moldovenești au încercat să obțină cooperarea omologilor lor georgieni în localizarea reclamantului în țara sa de origine. În lumina celor de mai sus, CtEDOa constatat că concluziacu privirela fuga reclamantuluidela autoritățile moldovenești nu aveao bază faptică (Hot. CtEDO Gilanov c. Moldovei, din 13.09.2022, §§71-75). CtEDOa reținut că, la aplicarea și prelungirea detenției reclamantului, instanțele interneau considerat, inter alia, că exista riscul de ingerință în cadrul investigației. Teama instanțelor internecu privirela acest risc pare să fi fost justificată, deoarece reclamantula fost acuzat că încercase să influențeze un martor pentrua depune declarații false în cadrul unuialt set de proceduri penale, cunoscând că justificări consideratea fi „relevante” și „suficiente” în jurisprudența Curții includeau, inter alia, riscul exercitării presiunilor asupra martorilor. În asemenea împrejurări, Curteaa considerat că arestarea preventivă a reclamantului pare să fi fost justificată. Mai mult, Curteanua putut concluziona că instanțele nu acționaseră cu suficientă diligență și că detenția reclamantuluiar fi fost excesiv de lungă. Astfel, Curteaa respins cererea în conformitatecu Articolul 35 § 4 din Convenție (Decizia CtEDO Grîu c. Republica Moldovadin 30.06.2022). Învinuitul este audiat după ce i se explică drepturilede către judecător. Apărătorul va expune poziția sa privitor la solicitarea procurorului. Avocatul este în drepta solicita anexareala 10-13 October, 2022
materialele dosaruluide arestarea unor documente relevante,1 precum și să solicite audierea martorilor2 pentrua verifica existența temeiurilor invocatede procuror. Instanța trebuie să se 3 expună asupra acestor cereri.
Martorul nu se audiază cu privirela fondul cauzei (probe principale) decât dacă au legătură cu legalitatea arestării. CtEDO „consideră că refuzând, fără nicio explicație, de a-l audiapeB.I. în privința chestiunii returnării datoriei, Judecătoria Râșcani a încălcat drepturile reclamantului garantatede Articolul 5 § 4 al Convenției” (Hot. CtEDO Feraruc. Moldoveidin 24.05.2012, §74). Nu este exclus ca apărarea să insistepe audierea părții vătămate în cazurile în care acuzarea invocă riscul anumitor presiuni asupra părții vătămate, precum și pentrua verifica bănuiala rezonabilă. Nu există încă în tradiția juridică autohtonă o înțelegere autonomă a noțiunii de martor, atunci când se impune. Audierea părțile vătămate în procedurade examinarea demersuluide prelungirea arestului preventiva permis instanței de judecată să constate fabricarea plângerii depusela poliție și în consecință lipsa bănuielii rezonabile, dispunând eliberarea reclamantului. (Hot. CtEDO Stepuleac c. Moldovei, 06. 11. 2007, §§ 75-78). Atunci când există probe carepar să aibă prima facieo legătură directă cu chestiunea legalității detenției continue, pentruca art. 5 par. 4 CEDO să fie respectat, este esențial ca instanțele judecătorești naționale să le examineze și să le evalueze (Becciev c. Moldovei, §. 72; Țurcan și Țurcan c. Moldovei, §. 67, Feraruc. Moldovei, §. 72). CtEDO în cauza Stepuleac c. Moldoveia reținut că, deși motivele instanțelor interne pentrua dispune reținerea reclamantuluiau fost relevanteca atare, ele nu au fost suficient întemeiate pe probeledin dosar, iar justificarea detenției prelungitea reclamantuluinua fost demonstrat în mod convingător. Instanța nu poate plasaun obstacol foarte greu asupra celui arestat cerând, de exemplu, ca acesta să aducă dovadă că el nu va fugi, nu va recidivasaunu se va opune justiției. După terminarea cercetării în conformitatecu prevederileart. 373 CPP, aplicate în mod corespunzător, materialele anexatede participanți, judecătorul de instrucție anunță dezbaterile judiciare, care constaudin luările de cuvânt ale procurorului, apărătorului și învinuitului. Întocmirea procesului-verbalal ședinței de judecată este obligatorie. Procesul-verbal urmează să fie întocmit de grefier, în conformitatecu prevederileart. 336 CPP. Declarațiile învinuitului, reprezentantului și ale martorilor se consemnează în modul prevăzut de art. 337 CPP.
1 Referințe de la unitateade învățământ sau locul de muncă, actede proprietate, cazierul judiciar, documente în legătură cu domiciliul sau reședința, stareade sănătate, situația familială etc.
2 CtEDO reamintește în cauza Țurcan și Țurcan c. Moldovei (Hot. CtEDOdin 23.10. 2007), că, deși ține în primul rând
de instanțele judecătorești naționale să evalueze admisibilitatea, relevanța și importanța probelor într-o cauză, anume pentrua evita pericolul interpretării incorectea declarațiilor martorului și pentrua evita aplicarea arestării în lipsa unui temei corespunzător, C.N. trebuia audiată în fața instanței judecătorești. În lumina celor de mai sus, CtEDO consideră că prin refuzul, fără nicio explicație, de a o audiapeC.N. în calitatede martor la ședința judecătorească din 22.11.2005, Judecătoria Buiucania încălcat drepturileluiV.T. garantatedeart 5 par. 4 CEDO. (§.§. 69, 70). 3 „Asupra cererii apărării cu privirela audierea martorilor, declarațiile cărora ar putea avea importanță pentru soluționarea demersului, decide judecătorul de instrucție prin încheiere motivată. Plenul readuce în atenția judecătorilor și procurorilor că neadoptarea unei deciziicu privirela solicitările apărării de a audia martorii, declarațiile cărora pot avea importanță pentru soluționarea demersului este contrară art. 5 §. 4 CEDO (a se vedea hotărârile Becciev c. Moldovei, 4 octombrie 2005, §.§. 65-76 și Țurcan și Țurcan c. Moldovei, 23 octombrie 2007, §.§. 65-70).” HP CSJ nr. 1 din 15.04.2013 (pct.28). În Hot. Mușuc c. Moldovei, din 06.11. 2007, (par.45, 46) CtEDOa constat că: „....instanțele judecătorești naționale au invocat în sprijinul arestării faptul că reclamantula încercat să influențeze un martor. Curtea notează, în primul rând, că această afirmație a constituito interpretare eronată a declarației procurorului că, între anii 1999 și 2002, reclamantular fi amenințat o persoană, carea devenit ulterior martor în cauza acestuia (a se vedea paragraful 10 de mai sus). Totuși, ceeace estemai important, deși s-au bazat pe o astfel de afirmație, instanțele judecătorești naționale au respins cererile insistenteale reclamantuluidea audia acel martor (a se vedea, pentru comparație, Becciev v. Moldova, citată mai sus, §.§. 73-76) sau cel puțin de a vedeao copiea declarațiilor acestuia (a se vedea paragrafele 12, 15 și 17 de mai sus). Într-adevăr, deși a declarat că reclamantuluii s-a prezentatun astfel de înscris, Guvernul nu a prezentat nicio probă pentrua dovedi acest lucru.” throughEU shared values: education-research- innovation www.eushare-project.eu
CtEDO, în cauza Stepuleac c. Moldoveidin 06.11.2007 a reținut că, „Chiar dacă procurorula dovedit existența bănuielii rezonabile că persoanaa săvârșit o infracțiune care justifică aplicarea arestului și, cel puțin existența unuiadin cele patru riscuri, menționate în pct. 6) al prezentei Hotărâri, demersul de aplicarea arestului urmează a fi respins dacă procurorul nu dovedește că măsurile preventivemai ușoare decât arestul stipulate în art. 175 alin. (3) Cod de procedură penală, nu pot înlătura riscurile invocate.” În urma examinării demersului, judecătorul de instrucție sau, după caz, instanța de judecată adoptă o încheiere motivată privind admitereasau respingerea demersului și, după caz, dispune aplicarea, prelungirea, revocareasau înlocuirea, față de învinuit, a măsurii arestării preventiveori a
arestării la domiciliu.1
CC „admite că o persoană poate comitemai multe infracțiuni în timp diferit și în locuri diferite și, prin urmare, motivele care justifică aplicarea arestuluipot fi diferite. Astfel, în privința aceleiași persoanear puteafi emisetot atâtea mandatede arest câte dosare penaleare intentate. Tocmai pentru evitarea unor astfel de situații și în vederea analizării comprehensivea cauzelor penale, legislatorula reglementat instituția conexității cauzelor penale (articolele 42 alin. (3) și 2791 alin. (1) din Codul de procedură penală).” (DCC nr. 32 din 22.03.2022, pct. 23). „Totuși, Curteanu exclude faptul că, în unele situații, circumstanțele cauzelor penalear putea cere examinarealor în mod separat, iar în privința aceleiași persoane să fie emisemai multe mandatede arest. Problema ridicată de autorul excepției cu privirela prioritatea și la ordinea executării acestor mandate ține de organizarea activității organelor de urmărire penală și a instituțiilor carepun în executare mandatelede arest. ” (DCC nr. 32 din 22.03.2022, pct. 24). Nu reprezintă o încheiere motivată de arestare încheierea carenu face referirela materialele care susțin concluzia judecătorului și în carenu sunt combătute argumentele apărării care pledează împotriva arestării (Hot. CtEDO Feraruc. Moldovei, 24.01.2012, §. 59-66). „Judecătorul de instrucție este obligat să adopteo încheiere cu privirela refuzul de a aplica arestarea preventivă sau arestul la domiciliu, dacă, la examinarea demersului, procurorul nu va dovedi în cumul că există o bănuială rezonabilă privind săvîrșirea infracțiunii de către bănuit, învinuit, cel puțin unul din riscurile menționare în pct. 6) al Hotărîrii și imposibilitatea aplicării unei măsuri preventivemai ușoare pentru prevenirea risculuisau riscurilor indicate în demers.” (HP CSJ nr. 1 din 15.04.2013, pct. 30). CtEDOa considerat în cauza Grîu c. Republica Moldovadin 07.06.2022 că arestarea preventivă a reclamantuluia fost autorizată în temeiul reținerii risculuide ingerință în cadrul investigației. „Teama instanțelor internecu privirela acest risc pare să fi fost justificată, deoarece reclamantula fost acuzat că încercase să influențeze un martor pentrua depune declarații false în cadrul unuialt set de proceduri penale, cunoscând că justificări consideratea fi „relevante” și „suficiente” în jurisprudența Curții includeau, inter alia, riscul exercitării presiunilor asupra martorilor.”2 CC a reiterat că, „orice prelungirea arestului în fapt se desfășoară potrivit unei proceduri similare celeice ține de aplicarea inițială a arestului. Prin urmare, la prelungirea arestului judecătorul trebuie să se ghidezede aceleași reguli și motivece au determinat aplicarea inițială a arestului.” (HCC nr. 40 din 21.12.2017, pct.54). CtEDOa hotărât deja că art. 5 par. 3 din Convenție impune cerința ca orice perioadă de arestare preventivă, oricât de scurtă, să fie motivată în mod convingător de autorități (Shishkov c. Bulgariei, § 66, Belchev c. Bulgariei, § 82, și Șarban c. Moldovei, § 97).
1 CtEDO, notează în Hot. Boicencoc. Moldovei, din 11. 07.2006, (§ 136) „că recalificarea unei infracțiuni nu poatefi efectuată de un judecător de instrucție, care eliberează și prelungește mandatul de arest, ci numaideun judecător de drept comun și doar după ce dosarul penal este transmis spre examinare în fond.” Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-112613 (accesat: 15.08.2021).
2 Rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, disponibilă: http://agent.gov.md/griu-v-republica-moldova/ (accesat: 23.07.2022).
10-13 October, 2022
1 CtEDOa condamnat RM pentru prelungirea nemotivată și excesivă a arestului preventiv.
„ … la examinarea demersului privind arestarea persoanei, judecătorul de instrucție sau instanța de judecată are obligația să examineze în mod prioritar oportunitatea aplicării altor măsuri preventive, neprivativede libertate, apoia celor alternative arestului preventiv, și să respingă demersul privind aplicarea arestării atunci când acestanu este motivat în mod suficient sau dacă motivele invocatenu sunt susținute prin probe care confirmă motivele rezonabilede aplicare. Instanța de judecată poate dispune orice altă măsură preventivă (HCC nr. 27 din 30 octombrie 2018, § 69).” (HCC nr.15 din 28. 05.2020, pct. 52). Având în vedere că arestul urmărește doarun scop preventiv și nu unul punitiv, la aplicarea acestei măsuri judecătorul nu se pronunță în privința vinovăției persoanei (DCC nr. 32 din 22.03.2022, pct. 20). Încheierea se înmânează procurorului și învinuitului la data pronunțării. În baza încheierii, judecătorul de instrucție sau instanța de judecată emiteun mandat de arestare, de prelungire, înlocuire sau de revocarea arestării preventivesaua arestării la domiciliu, carese înmânează (câte un exemplar) procurorului, învinuitului și administrației loculuide deținere și carese execută imediat. Potrivit prevederilorart. 188 alin. (7) CPP, atunci când învinuitul sau inculpatula încălcat restricțiile și obligațiile prevăzute de art. 188 alin. (3) și (4) CPP, stabilitede către judecătorul de instrucție sau instanță, arestareala domiciliu poatefi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanța de judecată din oficiusaula demersul procurorului. Având în vedere caracterul generalal alin. (3)-(4) și (7) din art. 188 CPP, CC a reținut că încălcarea a cel puțin unei restricții sau obligații stabilitede judecătorul de instrucție sau de instanță poate constitui motiv de înlocuire a măsurii preventive respective (DCC nr. 71 din 26.05.2022, pct. 24). Concluzii: Cadrul normativ intern în materia arestului preventiv corespunde în cea mai mare parte standardelor prevăzute de art. 5 CEDO. Constatarea violării art. 5 CEDO în cauzele moldovenești se datorează de celemai multeori practicii vicioasede aplicarela nivel național al normelor de procedură penală în materia arestului preventiv, instituită de ani buni în țara noastră. Având în vedere constatările CC în Hotărârea nr. 40 din 21. 12. 2017, considerăm oportună modificareaart. 232 alin. (2) CPP în sensul de a reglementa în mod expres, că demersuluide aplicarea arestării preventive, arestării la domiciliu și de prelungirea acestor măsuri, se consideră depuse în termen, dacă datala carea fost înregistrat în cancelaria instanței respectivese încadrează
în termenul cerut de lege pentru realizarealor.2
Referințe: 1. Neagu, I. Tratat de procedură penală. București: Ed. PRO. 1997. 2. Dolea, Ig., Noi aspecteale problemei detenției preventive în materia procedurii penale. In:Integrare prin cercetare și inovare. Științe juridice și economice. Vol. 2, 7-8 noiembrie 2020. Chișinău. CEP USM. 2020, p. 103. 3. Chirtoacă, Il., Guzun, I., Gribincea, Vl., Judecătorii de instrucție la 15 ani de activitate – bilanțuri și perspectivede viitor. Notă analitică. Centrul de Resusrse Juridice.Document analitic. Chișinău, 2018. Disponibil: https://crjm.org/wp-content/uploads/2018/12/Judec%C4%83torii-de-instruc%C5%A3ie- _RO_web.pdf (accesat: 29.01.2022).
1 „reclamanta fusese deținută în mod repetat - de fiecare dată în baza acelorași motive - timp de aproape douăzeci de luni. Motivelese limitaula parafrazarea prevederilor prevăzute de CPP, fără a explica modul în carese refereau în cazul reclamantei. Instanțele utilizau același text în motivarea încheierilor sale. În afară de aceasta, Curteaa constatat că detenția reclamantei timp de aproape douăzeci de luniera contrară art. 186 alin. (4) CPP. Considerațiile de mai sus au fost suficiente pentru Curte să concluzioneze că detenția reclamantei în arest preventiv timp de aproape douăzeci de lunia fost excesiv de lungă și nu a fost bazată pe motive relevante și suficiente. În consecință, a existato încălcare a art. 5 §. 3 din Convenție.” Hot. CtEDO Cașu c. Moldoveidin 01.10.2019. 2 Această recomandarea fost discutată și agreată pentrua fi înaintată autorităților responsabile în cadrul proiectului „Respectarea drepturilor omului în procesul de aplicarea măsurilor preventive restrictivede libertate”, implementat de IRP, cu sprijinul Departamentului Justiție și Drepturile Omuluial Fundației Soros Moldova.
throughEU shared values: education-research- innovation www.eushare-project.eu
4. Anca Ioana Negru. Administrarea și aprecierea probelor în procesul penal. Ed. Universul Juridic. București, 2022. 5. HP CSJ nr. 1 din 15.04.2013, despre aplicareade către instanțele judecătorești a unor prevederiale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și arestareala domiciliu. 6. HCC nr. 40 din 21.12.2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 232 alin. (2) și 308 alin. (4) CPP al Republicii Moldova (termenul depunerii demersului privind prelungirea arestului). 7. HCC nr. 3 din 23.02.2016 privind excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale art. 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv). 8. HCC nr.15 din 28. 05.2020 privind excepția de neconstituționalitate a art. 191 alin. (2) CPP (liberarea provizoriesub control judiciar [2]). 9. DCC nr. 1 din 19.01.2017 de inadmisibilitatea sesizării nr. 2g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilorart. 308 alin. (1) și alin. (2) CPP (aplicarea arestului preventiv). 10. DCC nr. 22 din 10.03.2017 de inadmisibilitatea sesizării nr. 23g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a art. 308 alin. (2), (4) și (6) CPP al Republicii Moldova (examinarea demersurilor privind prelungirea duratei arestării). 11. DCC nr. 32 din 22.03.2022 de inadmisibilitatea sesizării nr. 258g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 176 alin. (2) din Codul de procedură penală. 12. DCC nr. 71 din 26.05.2022 de inadmisibilitatea sesizării nr. 58g/2022 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederidin articolul 188 alin. (7) din Codul de procedură penală (înlocuirea măsurii preventive în cazul nerespectării restricțiilor stabilitede către judecător). 13. Hotărârea CtEDO, cauza Hermeziuc. României, din 17.04.2012. Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-110455) (accesat: 23.10.2021). 14. Hotărârea CtEDO, cauza Feraruc. Moldoveidin 24.05.2012. Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-124567 (accesat: 23.10.2021). 15. Hotărârea CtEDO, cauza Țurcan și Țurcan c. Moldovei, din 23.10.2007. Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-82919 (accesat: 23.10.2021). 16. Hotărârea CtEDO, cauza Mușuc c. Moldovei, din 06.10.2007. Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-83081 (accesat: 23.10.2021). 17. Hotărârea СtEDO, cauza Muraduc. Moldovei, din 19.01.2021. Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-207410 (accesat: 02.11.2021). 18. Hotărârea CtEDO, cauza Litschauer c. Moldovei, din 13.11.2018. Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-187604 (accesat: 15.12.2021). 19. Hotărârea CtEDO, cauza Baraboi și Gaburac. Moldovei, din 27.04.21. Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-209445 (accesat: 15.01.2022). 20. Hotărârea CtEDO, cauza Gilanov c. Moldovei, din 13.09.2022. Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-219097 (accesat: 17.09.2022). 21. Decizia CtEDO, cauza Burlacuc. Moldovei, din 11.01.2022. Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-215631 (accesat: 04.02.2022).