socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
CZU: 343.139-053.2:343(478)(094.4) https://doi.org/10.5281/zenodo.7643335 PARTICULARITĂȚILE AUDIERII COPIILOR ÎN PROCESUL PENAL OSOIANU Tudor doctor în drept, profesor universitar Catedra procedură penală, criminalistică și securitate informațională, Academia „Ștefan cel Mare” a MAI ORCID ID: 0000-0001-5317-3296 OSTAVCIUC Dinu doctor în drept, conferențiar universitar Rector, Academia „Ștefan cel Mare” a MAI ORCID ID: 0000-0003-1506-4501 Summary. It is well known that minor victims (injured parties) or witnesses of the crime, being easily revictimized, may have fear, stress and other consequences from committing the crime. For these reasons, in order to avoid adverse consequences for minor victims (injured parties) or witnesses to the crime, as well as to prevent their re-victimization, regulations are needed to protect the best interests of the child. The criminal procedural legislation offers these categories of participants remedies in order to prevent serious cases, revictimization and other guarantees that, on the one hand, come to the safety and interest of the parties, and on the other hand, come to ensure the interest of justice in criminal cases, appropriate evidence. Keywords. minor, witnesses, victims, suspect, accusation, statements, investigating judge.
Considerațiuni introductive. Potrivit art.1 alin.(2) al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, „o persoană este considerată copil din momentul nașterii până la vârsta de 18 ani.” Codul de procedură penală, prin prisma art.6 pct. 47), utilizează noțiunea de „persoană minoră”, care înseamnă persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Codul penal, prin art.21, stabilește cu exactitate vârsta de la care începe răspunderea penală, și anume vârsta de 16 ani, iar pentru unele categorii de infracțiuni de la 14 ani. În conformitate cu prevederile art.50 alin.(2) din Constituția RM, „Copiii și tinerii se bucură de un regim special de asistență în realizarea drepturilor lor.” Ținând cont de cerințele constituționale, legea procesuală-penală reglementează unele proceduri speciale în cauzele privind minorii, înserat în Capitolul I, Titlul III al Părții Speciale în care regăsim și norme privind audierea minorilor. Având în vedere prevederile art.479 alin.(1) CPP, audierea bănuitului și învinuitului minor se va efectua în condițiile art.104 CPP, cu excepția faptului că această audiere nu poate dura mai mult de 2 ore fără întrerupere (comparativ cu audierea unui adult – 4 ore), iar în total audierea nu poate depăși 4 ore pe zi (comparativ cu audierea unui adult – 8 ore),. După cum observăm, legea a
~ 335 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
înjumătățit perioada audierilor minorilor în comparație cu cea a adulților, ținând cont de starea de minoritate, concentrarea minorului la acțiunea de urmărire penală, starea de oboseală mintală etc. Legislația procesuală-penală nu prevede pauzei în timpul audierii minorului de 2 ore. Ținând cont de prevederile legale ce reglementează audierea adulților, această pauză este de 20 de minute, în raport cu înjumătățirea duratei audierii minorului, considerăm oportun ca această perioadă, în cazul minorilor, să fie majorată de 2 ori, adică de maximum 40 de minute. La audierea bănuitului și învinuitului minor va participa în mod obligatoriu apărătorul minorului, pedagogul sau psihologul (art.479 alin.(2) CPP). Aceste prevederi sunt incluse în legea procesuală-penală, deoarece minorii trebuie tratați în mod prioritar, cu garanții procesuale suplimentare. Apărătorul îi va explica și asigura drepturile procesuale ale minorului în procesul penal, iar pedagogul sau psihologul are rolul de a stabili un contact psihologic cu minorul și de a asigura o audiere corecta a acestuia. Pedagogul sau psihologul, pe lângă rolul pe care îl are în timpul audierii minorului, este în drept, cu consimțământul organului de urmărire penală, să pună întrebări minorului, iar la sfârșitul audierii, să ia cunoștință de procesul-verbal sau, după caz, de declarațiile scrise ale minorului și să facă observații în scris referitor la plenitudinea și corectitudinea înscrierii lor. Drepturile respective, în mod obligatoriu, sunt explicate pedagogului sau psihologului de către organul de urmărire penală înainte de începerea audierii minorului, făcându-se mențiune în procesul-verbal respectiv. Bănuitul și învinuitul minor poate cere motivat înlăturarea pedagogului și înlocuirea acestuia cu altul în conformitate cu prevederile art.479 alin.(3) CPP. Această regulă nu se aplică față de psiholog. O altă dispoziție specială în cauzele penale privind minorii este participarea obligatorie a reprezentantului legal al bănuitului și învinuitului minor în conformitate cu prevederile art.480 alin.(2) CPP. Astfel, reprezentantul legal al minorului este recunoscut în această calitate prin ordonanța organului de urmărire penală. După emiterea ordonanței respective, organul de urmărire penală este obligat să-i aducă la cunoștință reprezentantului drepturile și obligațiile sale, înmânându-i și informația în scris. Totodată, legea procesualăpenală indică direct momentul în care reprezentantul legal se admite în cadrul procesului penal, excepție în acest sens nu poate exista. Reprezentantul legal al bănuitului sau învinuitului minor va participa la orice acțiune procesuală cu participarea minorului, având drepturile prevăzute la art.78 CPP. „Participarea reprezentantului legal, a pedagogului sau psihologului la audierea minorului este de natură a crea acestuia intimitatea necesară pentru ca
~ 336 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
minorul să nu se simtă izolat, să capete curajul și încrederea de a face declarații
corespunzătoare adevărului.”1.
CtEDO a constatat o violare a drepturilor reclamantului la apărare în etapa anterioară procesului de judecată, dat fiind că reclamantul era minor și audierea lui a avut loc în absența tutorelui și fără ca el să fie informat suficient despre
dreptul la o reprezentare legală și la păstrarea tăcerii2.
Dispoziții speciale sunt aplicate și în cazul audierii martorilor minori, deoarece în așa fel se oferă o protecție deosebită acestor subiecți procesuali, care nu este prevăzută în procedura generală de desfășurare a urmăririi penale. Potrivit art.481 CPP, „(1) Modul de citare și audiere a martorului minor se efectuează în condițiile prevăzute în art.105, 109 și 478-480, care se aplică în mod corespunzător. (2) Martorului minor înainte de începerea audierii i se explică drepturile și obligațiile prevăzute în art.90, inclusiv de a face declarații veridice. Martorul minor nu depune jurământ. (3) La audierea martorului minor participă reprezentantul lui legal precum și, după caz, reprezentantul lui conform prevederilor art.91 și 92.” Prevederi legale privind avertizarea de răspundere penală a martorului minor în baza art.312 CP, în faza urmăririi penale, nu este reglementată expres în
CPP, cu excepția cazurilor speciale de audiere a martorului minor (art.1101
alin.(6) CPP), care prevede că Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani i se va atrage atenția că trebuie să spună adevărul.” Ținând cont de faptul că art.481 alin.(1) CPP care prevede că audierea martorului minor în condițiile art.105 CPP, considerăm că martorul minor se avertizează asupra răspunderii ce o poartă în caz de refuz de a depune declarații, precum și pentru declarații mincinoase, făcute cu bună știință. Totuși această regulă se va utiliza doar în privința martorilor minori, care au împlinit vârsta de 16 ani. Or, potrivit art.21, alin.(1), (2) CP persoana este pasibilă de răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art.312 CP, care, în momentul săvârșirii infracțiunii, a împlinit vârsta de 16 ani. Prin urmare, martorul minor până la 16 ani va fi avertizat despre importanța de a relata adevărul, iar cel ce a împlinit această vârstă va fi preîntâmpinat de răspunderea penală în baza art.312 CP. Cu titlu de derogare, legea procesuală-penală garantează martorului minor drepturi specifice. Această dispoziție nu îngrădește posibilitatea ca martorul minor să dispună de drepturile prevăzute la art.90 CPP. Pe lângă aceste drepturi, martorul minor va beneficia și de alte drepturi prevăzute la art.481/1 CPP. Astfel, potrivit art.481/1, alin.(1) CPP, „Martorul minor are următoarele drepturi: 1) să fie reprezentat la toate etapele procesului de un reprezentant legal
1 Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, ediția a III-a, Ed. Hamangiu, 2013, p. 822. 2 Hot. CtEDO Panovits c. Ciprului din11. 12 .2008, §. 84-86, disponibilă: http://hudoc.echr.coe.
int/eng?i=001-90244 (accesat: 16. 04. 2021) ~ 337 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
și de avocat; 2) să fie confidențial în toate etapele procesului penal; 3) să tacă și să nu se incrimineze pe el însuși sau pe rudele sale; 4) să facă declarații în limba lui maternă sau într-o limbă pe care o vorbește; 5) să fie asistat gratuit de un interpret; 6) să dispună de alte drepturi procedurale ale martorului prevăzute la art.90.” De aceste drepturi beneficiază toți martorii minori, fără careva excepții. Totuși, ținându-se cont de dezvoltarea psihofizică, de discernământul, cunoștințele despre viață și cele ce țin de normele de conduită a martorului minor, legislatorul a oferit acestui martor minor unele drepturi suplimentare în funcție de vârsta acestuia. În lumina celor indicate, art.481/1 alin.(2) CPP, oferă martorului minor în vârstă de 14-16 ani următoarele drepturi: „1) să recuze interpretul, pedagogul, psihologul implicat la audiere; 2) să refuze participarea reprezentantului; 3) să scrie personal declarații, cereri, plângeri împotriva ofițerului de urmărire penală, procurorului și instanței de judecată.” Refuzul martorului minor la asistarea din partea reprezentantului legal nu este obligatoriu pentru ofițerul de urmărire penală și pentru procuror art.481/1
alin.(3) CPP , deoarece martorul minor poate să nu-și dea seama de complexitatea
cazului, poate avea unele sentimente orgolioase, ambiții etc. Pe când, ofițerul de urmărire penală și procurorul trebuie să-i asigure martorului minor o protecție efectivă, asigurându-i deplin toate drepturile sale în mod prioritar, chiar dacă uneori martorul minor nu înțelege acest lucru. În conformitate cu prevederile art.481/1 alin.(4) CPP, „Martorul minor în vârsta de 16–18 ani, pe lângă drepturile prevăzute la alin.(1) și (2), dispune de toate drepturile și obligațiile unui martor, de dreptul de a fi informat despre toate cererile făcute de reprezentantul lui, precum și de a formula obiecții asupra acestor acțiuni. În cazul în care, după o discuție în comun, martorul minor nu și-a retras obiecțiile, reprezentantul legal trebuie să-și retragă cererea.” După cum observăm, martorul minor în vârstă de 16-18 ani dispune de drepturi suplimentare, care îi acordă posibilitatea de a decide de unul singur unele situații și de a-și apăra interesele, uneori chiar contrar voinței reprezentantului său legal. Or, legea în acest sens consideră că la această vârstă la minor este dezvoltată mai bine capacitatea psihică de a înțelege lucrurile obiectiv. Este bine cunoscut faptul că minorii victime și părți vătămate sau martori ai infracțiunii pot fi ușor revictimizați, pot avea frică, stres și alte urmări de pe urma comiterii infracțiunii. Din aceste considerente, pentru evitarea unor consecințe nefavorabile a minorilor victime (părți vătămate) sau martori ai infracțiunii, precum și prevenirea revictimizării acestora, sunt necesare reglementări pentru a proteja interesul superior al copilului.
~ 338 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
În conformitate cu prevederile art.110/1 alin.(1) CPP, „Audierea martorului minor în vîrstă de până la 14 ani în cauzele penale privind infracțiuni cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violența în familie, precum și în alte cazuri în care interesele justiției sau ale minorului o cer, în condițiile art.109 alin.(5), se va efectua de către judecătorul de instrucție în spații special amenajate, dotate cu mijloace de înregistrare audio/video, prin intermediul unui intervievator. Audierea minorului se va efectua în termene restrânse.” Înțelegem că legiuitorul a delimitat această categorie de subiecți procesuali de martorii și victimele (părțile vătămate) adulte. Tot aici, este de reținut faptul că delimitare s-a făcut și între vârstele minorilor. Astfel, potrivit art.6 pct.47) CPP, persoană minoră – persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Respectiv, art.110/1 alin.(1) CPP delimitează minorii în vârstă de până la 14 ani și minorii în vârstă de la 14 până la 18 ani. Prin urmare, în cazuri și condiții speciale pot fi audiați doar martorii și victimele (părțile vătămate) de până la 14 ani. Ceilalți minori vor fi audiați în condițiile art.481 și art.481/1 CPP. Aplicarea procedurilor speciale în cauzele privind minorii se referă și la modul de citare a acestora. Astfel, comparativ cu citarea unui adult, bănuitul și învinuitul minor, care nu sunt în stare de arest, vor fi chemați prin intermediul părinților acestora sau prin alți reprezentanți legali, iar în cazul în care minorul se găsește într-o instituție specială pentru minori, prin intermediul administrației acestei instituții (art.478 CPP). Articolul 110/1 alin.(1) CPP, indică la existența unor cazuri cu privire la audierea martorilor și victimelor (părților vătămate) minore de până la 14 ani, și anume: 1. Categoria cauzelor penale în care urmează aceștia a fi audiați; 2. Atunci când interesele justiției o cer. Referitor la categoria cauzelor penale, legea procesuală penală indică în mod precis care sunt ele. Astfel, participanții respectivi vor fi audiați în condiții speciale atunci când sunt vizați în cauzele penale inițiate pe următoarele genuri de infracțiuni:
- cu caracter sexual (violul, acțiuni violente cu caracter sexual, ademenirea
minorului în scopuri sexuale și altele);
- trafic de copii; - violența în familie.
Atunci când interesele justiției o cer, legea procesuală penală nu reglementează concret care sunt cazurile respective. Această prerogativă este lăsată la discreția persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului de instrucție sau alte persoane interesate (apărători, reprezentanți legali etc.). Totuși, considerăm că este necesar ca CPP să reglementeze noțiunea de interes al
~ 339 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
justiției, care va cuprinde și prioritatea interesului de protecția a acestuia. Or, există fapte penale care afectează grav minorii, în special cei de până la 14 ani, ținând cont de dezvoltarea lor psihologică și de consecințele de pe urma comiterii infracțiunilor în privința acestora, de exemplu, atragerea minorilor la activități criminale, acte de violență fizică asupra acestora, răpirea persoanei, precum și alte infracțiuni. Este firesc că în urma acestor infracțiuni minorul este traumat psihologic, prin implicarea lui poate fi afectată dezvoltarea mintală etc. Pot exista, deasemenea, cazuri când audierea în condiții speciale poate fi efectuată cu participarea minorilor cu vârsta de peste 14 ani. În acest sens, susținem pe deplin recomandarea Procuraturii Generale, care, „dezvoltând dispozițiile art.109 alin.(5) CPP și art.110/ alin.(1) CPP referitoare la alte cazuri în care interesele justiției sau ale minorului o cer, audierea în condiții speciale a copilului cu vârsta peste 14 ani se poate face în următoarele cazuri: cu handicap psihic sau retard mental, victimă/martor al oricăror infracțiuni; victimă a torturii sau tratamentului inuman sau degradant; în cazul tentativei de suicid; victimă/martor a infracțiunii, comise cu deosebită cruzime; scos ilegal din țară sau
răpit de către rudele apropiate, etc.”3
Totodată, potrivit pct. 8) din Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea cauzelor cu copii victime/martori ai infracțiunilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 25/25 din 03 august 2015, „ …se recomandă de a prefera, în dependență de circumstanțele cazului, audierea în condiții speciale, pe cauzele penale privind infracțiunile cu caracter sexual, traficul de copii și violență în familie, chiar și a copiilor victime/martori cu vârsta până la 16 ani.” „Audierea în condiții speciale a copiilor victime sau martori ai infracțiunii contribuie la reducerea victimizării secundare a acestora pe durata urmăririi penale sau a judecării cauzei și la implementarea unui mecanism eficient de
protecție a copilului, bazat pe o abordare specializată.”4
„Potrivit art.110/1 alin.(1) CPP, audierea minorului în condiții speciale se va efectua în spații special amenajate, dotate cu mijloace de înregistrare audio/video. Acest fapt presupune o altă particularitate a audierilor acestor participanți. Reglementarea respectivă nu este altceva decât o condiție tehnico-logistică, care se impune pentru evitarea contactului vizual și confruntării dintre copil și
3 Pct. 8) din Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea cauzelor cu copii victime/martori ai
infracțiunilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 25/25 din 03.08.2015. [Accesat: 17.11.2021] Disponibilă: http://procuratura.md/file/2015-08-03_Ghid%20de%20audiere.%20 Proiect %20definitivat.pdf.
4Arina Țurcan. Ghid practic pentru evaluare psihologică și audierea copilului aflat în contact cu
sistemul de justiție, publicat în cadrul proiectului „O calitate mai bună a asistenței juridice garantate de stat prestate copiilor”, implementat de către Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat în parteneriat cu Reprezentanța UNICEF în Republica Moldova, p. 18. [Accesat: 17.11.2021] Disponibilă: https://cnajgs.md/uploads/asset/file/ro/919/Ghid_de_audiere_CNAJGS _2015_v2.pdf ~ 340 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
abuzator, asigurarea unui confort psiho-emoțional copilului și familiei acestuia pe întreaga durată a procesului etc.” În conformitate cu prevederile art.6 pct.4/1) CPP, „cameră de audiere – spațiu amenajat pentru audierea minorului victimă/martor al infracțiunii în
condițiile art.1101, având legătură cu camera de vizualizare prin echipamentul de
recepție și înregistrare audio/video, în care sînt plasați minorul supus audierii și intervievatorul.” Corespunzător art.6 pct.4/2) CPP, „cameră de vizualizare – spațiu amenajat pentru audierea minorului victimă/martor al infracțiunii în condițiile art.110/1, în care sînt plasați participanții la procesul de audiere, cu excepția minorului supus audierii și a intervievatorului.” „Reieșind din prevederile art.110/1 alin.(1) CPP, art.6 pct. 4/1) CPP și art.6
pct. 4/2) CPP, desprindem că prin spații special amenajate se înțeleg două camere
(încăperi) separate, una pentru audiere și alta pentru vizualizare. Există și opinii potrivit cărora ar exista și o a treia încăpere destinată pregătirii copilului pentru audiere, care îi asigură copilului posibilitatea de a petrece timpul până la audiere, stabilirea contactului psihologic și a relației de încredere între copil și
intervievator.”5
La fel, art.110/1 alin.(1) CPP stabilește încă o particularitate a acestui tip de audiere, și anume prin intermediul unui intervievator. Potrivit art.6 pct. 19/1) CPP, „intervievator– persoană invitată într-un proces penal de către organul competent pentru a intermedia audierea minorului victimă/martor al infracțiunii în condițiile art.110/1. În calitate de intervievator sînt implicate persoane care au studii juridice sau în domeniul psihologiei, special instruite pentru această sarcină. În procesul de audiere a minorului, intervievatorul are statut de specialist.” De menționat faptul că o dată ce legea stabilește că intervievatorul are statut de specialist, acesta va beneficia de drepturile și obligațiile prevăzute la art.87 CPP. O condiție impusă de art.110/1 alin.(2) CPP este ca martorul minor și intervievatorul să se afle în camera de audiere separați de judecătorul de instrucție și de celelalte persoane participante la această acțiune procesuală. „Totodată, pentru a exclude orice contact a copilului, care urmează a fi audiat, cu alți participanți la proces, anticipând astfel de situații care pot genera stare de intimidare și/sau blocare a copilului, intrările în încăperea pentru audiere și cea de vizualizare trebuie să fie separate, preferabil de exclus
posibilitatea intrării dintr-un spațiu comun.”6
5 A se vedea în acest sens prevederile pct. 10) din Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea
cauzelor cu copii victime/martori ai infracțiunilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 25/25 din 03 august 2015. 6
Pct. 13) din Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea cauzelor cu copii victime/martori ai
infracțiunilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 25/25 din 03.08. 2015. ~ 341 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
O altă soluție ar fi invitarea minorului, a reprezentantului legal și a intervievatorului la ore diferite, astfel încât să se evite contactul cu ceilalți participanți. În camera de vizualizare, potrivit art.110/1 alin.(3) CPP „se vor afla judecătorul de instrucție, procurorul, apărătorul bănuitului sau al învinuitului, psihologul, grefierul, reprezentantul legal al minorului supus audierii, reprezentantul legal al părții vătămate și, după caz, alte persoane în condițiile legii. Participanții la audiere vor adresa întrebări judecătorului de instrucție, care le va transmite intervievatorului în mod verbal, prin intermediul dispozitivelor tehnice, sau în scris, în timpul unei pauze.” Potrivit acestor prevederi, reieșind din faptul că participanții sunt situați în camere diferite, nu le sunt limitate careva drepturi, deoarece aceștia pot vizualiza tot ce se întâmplă în camera de audiere și, totodată, pot adresa întrebările corespunzătoare. Este de menționat și faptul că aceste întrebări, în mod obligatoriu, se vor adresa judecătorului de instrucție și nicidecum direct intervievatorului. Pot exista situații în care intervievatorul să nu înțeleagă întrebarea adresată sau să nu găsească imediat soluția adresării acestei întrebări pe înțelesul copilului. În acest caz, art.110/1 alin.(4) CPP stabilește că, „În caz de necesitate, intervievatorul își rezervă dreptul de a reformula întrebările dacă acestea au fost formulate într-un mod care poate trauma martorul minor, însă fără a schimba esența lor.” Este important a reține faptul că, norma vizată acordă un drept suplimentar intervievatorului, și anume cel de reformulare a întrebărilor, cu condiția de a nu schimba esența întrebării. Or, în caz contrar, are de suferit interesul justiției, pe de o parte, și drepturile apărării, pe de altă parte. Plus la aceasta, ulterior, în cadrul examinării cauzei în fond apărarea poate interveni cu cererea de a fi audiat minorul repetat. „În cursul audierii, sarcina intervievatorului este de a adapta procedura audierii în cadrul procesului penal la specificul copiilor cu statut de victimă/martor al infracțiunii, de a ajuta copilul să expună informația pertinentă cazului examinat. Intervievatorul favorizează procesul de ascultare și obținere a informației relevante pentru justa soluționare a cauzei penale și, totodată, urmărește asigurarea respectării interesului superior al copilului. Intervievatorul ce participă la audierea copilului are și sarcina de a-l sprijini pe acesta să depășească sfiala și să prezinte declarații veridice. În alte împrejurări, intervievatorul trebuie să tempereze tendința copilului de a descrie faptele într-o
manieră creativă și fantezistă..”7
7 Arina Țurcan. Ghid practic pentru evaluare psihologică și audierea copilului aflat în contact cu
sistemul de justiție, ublicat în cadrul proiectului „O calitate mai bună a asistenței juridice garantate de stat prestate copiilor”, implementat de către Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat în parteneriat cu Reprezentanța UNICEF în Republica Moldova. p. 24. ~ 342 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
Un alt rol important al intervievatorului este indicat în art.110/1 alin.(5) CPP, potrivit căruia, „Audierea martorului minor trebuie să se efectueze în așa mod încît să se evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia.” Judecătorul de instrucție este obligat să asigure respectarea acestor prevederi, prin admiterea sau respingerea întrebărilor adresate de către participanți, ținând cont de riscul de traumatizare a copilului, inhibarea acestuia etc. Potrivit art.110/1 alin.(6) CPP, „Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani i se va atrage atenția că trebuie să spună adevărul.” Analizând aceste prevederi legale apare întrebarea logică: cine atrage atenția minorului respectiv să spună adevărul, judecătorul de instrucție sau intervievatorul? Odată ce legea stabilește că judecătorul audiază minorul prin intermediul intervievatorului și în vederea garantării unei stări psihologice adecvate minorului, considerăm că și acest fapt se va efectua corespunzător. Un aspect important la care dorim să atragem atenția este etapa de pregătire a ședinței de audiere a minorului în condițiile art.110/1 CPP. Astfel, după cum s-a menționat anterior, procurorul (în unele cazuri – alți participanți) va înainta judecătorului de instrucție, un demers motivat cu privire la efectuarea audierii în condiții speciale. Demersul respectiv va fi înaintat instanței de judecată din raza teritorială a organului de urmărire penală care examinează cauza penală în care este vizat minorul. După distribuirea aleatorie, judecătorul de instrucție desemnat pentru examinarea cazului va: a) stabili data, ora și locul examinării demersului; b) identifica intervievatorul (acest fapt se pune pe seama judecătorului de instrucție, însă ultimul poate identifica acest participant și prin intermediul procurorului. Identificarea intervievatorului se va efectua ținând cont de pregătirea lui, vârsta minorului și alte deziderate care ar permite audierea legală și calitativă); c) întocmi un plan de audiere a minorului (este de menționat faptul că acest plan poate fi întocmit și prezentat judecătorului de instrucție inclusiv de procuror sau de reprezentantul organului de urmărire penală); d) asigura prezența participanților la ședința de judecată. Potrivit art.305 alin.(1) CPP, „Demersul referitor la efectuarea acțiunilor de urmărire penală, ... se examinează de către judecătorul de instrucție în ședință închisă, cu participarea procurorului ...” În opinia noastră, după ce a avut loc etapa de pregătire a ședinței de audiere a minorului în condițiile art.110/1 CPP, judecătorul de instrucție citează în ședință următorii participanți: procurorul, după caz, reprezentantul organului de urmărire penală și intervievatorul. Considerăm că la examinarea acestui demers participarea altor participanți nu este necesară, deoarece în acest caz nu se
~ 343 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
afectează careva drepturi și libertăți altor persoane, implicit a bănuitului sau învinuitului. Suplimentar, legea dictează imperativ întrunirea condițiilor privind audierea în condiții speciale ale martorului minor (vârsta, genul de infracțiune, alte condiții etc.). Rolul judecătorului de instrucție este de a verifica dacă există temeiuri de a admite sau respinge demersul. Etapele desfășurării ședinței de judecată are loc potrivit regulilor generale, cu excepția faptului că în cadrul ședinței procurorul va susține demersul și se va pronunța asupra necesității audierii minorului în condiții speciale, pledând, în mod obligatoriu, despre locul unde va avea loc audierea minorului, se va referi la camerea de audiere și cea de vizualizare (unde se află ele și dacă ele se află în diferite localități etc.). Totodată, în ședința de judecată respectivă se va verifica calitatea intervievatorului, cine este el, ce abilități are, dacă corespunde normelor legale. De menționat faptul că în calitate de intervievator poate fi un ofițer de urmărire penală sau un procuror, cu condiția că aceștia nu examinează cauza penală, ori un psiholog sau alte persoane abilitate în acest sens, având instruirea corespunzătoare audierii în condiții speciale și care are dovada acestor instruiri. Un alt specific la examinarea demersului respectiv este analiza întrebărilor indicate în planul de audiere. După cum s-a menționat, planul de audiere poate fi întocmit atât de procuror, de reprezentantul organului de urmărire penală, cât și de judecătorul de instrucție. Respectiv, chiar dacă au fost întocmite mai multe planuri care conțin diverse întrebări, în cadrul ședinței respective acestea se vor analiza și se va întocmi un plan unic. Totodată, aceste întrebări vor fi consultate cu intervievatorul (în cazul în care acesta corespunde cerințelor), astfel încât acesta se va expune asupra necesității de reformulare, după caz, a întrebărilor, astfel încât acestea să fie pe înțelesul copilului. La reformularea întrebărilor se va ține cont și de vârsta copilului, dezvoltarea intelectuală și alte aspecte. „În cazul în care judecătorul de instrucție admite demersul procurorului, acesta va stabili data, locul și timpul audierii minorului în condițiile art.110/1
CPP. Încheierea se va aduce la cunoștința părților, contra semnătură.”8
După emiterea încheierii privind data, locul și timpul audierii copilului, în caz că este necesară utilizarea în acest scop a Camerei de audiere din altă localitate, procurorul va informa, prin demers, procurorul care gestionează Camera de audiere despre timpul desfășurării audierii, solicitând rezervarea Camerei respective. La demers se va fi anexată copia încheierii judecătorului de instrucție. Sarcina citării și asigurării prezenței la audierea în condiții speciale a minorului a celorlalți participanți se pune pe seama organului de urmărire penală
8 Pct. 50) din Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea cauzelor cu copii victime/martori ai
infracțiunilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 25/25 din 03.08.2015. ~ 344 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
sau a procurorului care investighează fapta penală. Totodată, este necesar a menționa faptul că în cazul în care reprezentantul legal al minorului nu poate să-și achite un avocat, despre acest fapt trebuie să fie informat organul de urmărire penală sau procurorul respectiv și să solicite un avocat din oficiu pentru a reprezenta interesele minorului în cadrul audierii. Având în vedere prevederile art.478 CPP, citarea copilului victimă/martor în proces se face prin părinții acestuia sau prin reprezentanți legali, iar în cazul în care minorul se găsește într-o instituție specială pentru minori, prin administrația acestei instituții. „În cazul utilizării Camerei de audiere din altă localitate, modul și condițiile de deplasare a participanților, sunt prevăzute în Regulamentul privind organizarea și realizarea transportului participanților la audierea copiilor victime/martori ai infracțiunilor în spații special amenajate, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 18/28 din 06 martie 2014. Este important ca procurorul să asigure evitarea contactului dintre copilul care urmează să fie audiat și alți participanți la proces, în special apărătorul bănuitului/învinuitului pe cauză (punctul de pornire și timpul deplasării diferit, confidențialitatea informației
despre mijlocul de transport cu care se deplasează copilul, etc.).”9
La data și locul stabilit, judecătorul de instrucție deschide ședința, anunță participanții despre acțiunea de urmărire penală ce va avea loc, identifică participanții și verifică împuternicirile acestora, informează participanții cu privire la identitatea intervievatorului și prezintă acestor participanți dovada calificării acestuia, explică drepturile și obligațiile fiecărui participant, întreabă dacă sunt cereri de recuzare sau alte cereri și demersuri și le examinează, precum și îndeplinește alte acțiuni potrivit regulilor generale. După aceasta, judecătorul de instrucție începe audierea minorului și asigură ordinea procesului respectiv. Declarațiile minorului vor fi consemnate de grefier într-un procesul-verbal cu privire la audierea minorului. Procesul-verbal respectiv, împreună cu procesulverbal al ședinței de judecată se vor anexa la cauza penală. Audierea minorului se va efectua potrivit dispzițiilor art.481 și art.481/1 CPP, iar procesul-verbal privind consemnarea declarațiilor minorului se va întocmi corespunzător art.260 și art.261 CPP. Totodată, legea dictează și cazuri în care bănuitul sau învinuitului nu a putut participa la audierea minorului, spre exemplu, nefiind identificat la acel moment. Astfel, în asemenea cazuri acestor participanți și apărătorilor lor li se aduce la cunoștință procesul-verbal de audiere, precum și înregistrarea audio/video, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal.
9 Pct. 52)-53) din Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea cauzelor cu copii victime/martori
ai infracțiunilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 25/25 din 03.08.2015. ~ 345 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
Este firesc faptul că odată ce partea apărării nu a participat la audierea în condiții speciale a minorului i se încalcă dreptul la un proces echitabil, în special atunci când această parte a fost lipsită de dreptul de a da întrebări. În acest sens, prevederile art.110/1 alin.(8), (9) CPP, asigură acest drept. Concluzii și recomandări. Legislația procesuală penală oferă minorilor victime (părți vătămate) sau martori ai infracțiunii remedii în vederea prevenirii consecințelor negative, revictimizării și alte garanții care, pe de o parte, garanteayă siguranța și interesele legale ale părților în proces, iar pe de altă parte, vin să asigure interesele justiției în cauzele penale, prin administrarea probelor necesare soluționării corecte a cauzei. Pledăm pentru ideea de a completa și modifica normele de procedură penală astfel încât să prevadă expres faptul că atunci când prin infracțiune, minorilor li s-au adus un prejudiciu moral, material ori fizic, pe lângă drepturile părții vătămate, aceștia să se bucure și de drepturile și înlesnirile pe care le au victimele infracțiunii. Or, potrivit art.59 alin.(1) CPP, „Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu prin infracțiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.” Considerăm faptul că legea procesuală penală trebuie modificată și completată, astfel încât indiferent de infracțiunea comisă asupra minorului sau în cazul în care acesta este martor al faptei criminale, și acest minor nu a împlinit vârsta de 14 ani, audierea acestuia să fie efectuată în condițiile art.110/1 CPP. Or, în aceste circumstanțe minorii respectivi se vor bucura de un regim special de asistență în realizarea drepturilor lor, precum și nu li se va dăuna sănătatea, moralitatea ori dezvoltarea normală, ceea ce va corespunde prevederilor art.50 din Constituție și protecția drepturilor copilului va fi asigurată corespunzător de organele de drept, mențiuni ce sunt reglementate în art.2 alin.(2) al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului. O altă reglementare specială ce ține de protecția martorului minor, indiferent de vârsta acestuia, este interzicerea utilizării în privința sa a forței fizice, inclusiv aducerea forțată în fața organului de urmărire penală. Potrivit dispozițiilor art.481/1 alin.(5) CPP, prin sintagma utilizării în privința sa a forței fizice se are în vedere forța fizică legată de aducerea silită. În cazul în care martorul minor nu se prezintă la citație în privința lui nu poate fi emisă ordonanța de aducere silită. După noi, această prevedere este una radicală, deoarece pot exista situații în care minorul să fie unicul martor al unei infracțiuni grave, deosebit sau excepțional de grave. Plus la aceasta învinuiților să le fie aplicat arestul preventiv. Cum trebuie, în acest caz, să acționeze organul de urmărire penală, dacă, pe de o parte, martorul minor nu se prezintă intenționat la audieri, este interzisă aducerea silită a minorului, iar pe de altă parte, sunt afectate drepturile altor participanți la procesul penal (de exemplu, dreptul victimei la un proces echitabil), precum și interesele
~ 346 ~ socio-culturală, normativă și jurisprudențială”
justiției. Din aceste considerente, suntem de părerea că martorul minor poate fi adus silit, fiind modificată legislația în acest sens. Regulile de aducere silită a martorului minor pot fi stabilite luându-se în calcul gravitatea infracțiunii și vârsta minimă de tragere la răspundere penală pe unele categorii de infracțiuni. Cu alte cuvinte, în cazul infracțiunilor ușoare și mai puțin grave martorul minor poate fi adus silit în fața organului de urmărire penală de la vârsta de 16 ani, în cazul infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave de la vârsta de 14 ani. Aducerea silită trebuie să fie una motivată și doar în cazul în care interesele justiției cer imperativ audierea acestui martor minor. Totodată, suntem de părerea modificării legislației, astfel încât la emiterea ordonanței de aducere silită și după prezentarea martorului în fața organului de urmărire penală să participe, în mod obligatoriu, avocatul. Prezența reprezentantului legal în timpul aducerii silite trebuie să fie, de asemenea, obligatorie. Pentru o protecție mai bună, propunem ca aducerea silită în cazul martorilor minori să fie efectuată cu autorizarea judecătorului de instrucție. La ședința de judecată va participa avocatul, persoana care a emis ordonanța de aducere silită și procurorul care a înaintat demersul cu privire la autorizarea acțiunii. Astfel se va asigura un echilibru între interesele justiției, nelezarea drepturilor altor participanți la proces, neafectarea termenului rezonabil al urmăririi penale.
Referințe: 1. Codul de procedură penală al Republicii Moldova adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.122–XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 05.11.2013 2. Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, ediția a III-a, Ed. Hamangiu, 2013, 879p. 3. Hotărâre CtEDO Panovits c. Ciprului din 11.12.2008, §. 84-86. [Accesat: 17.11.2021] Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-90244 4. Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea cauzelor cu copii victime/martori ai infracțiunilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 25/25 din 03.08.2015. [Accesat: 17.11.2021] Disponibilă: http://procuratura.md/file/2015- 08-03_Ghid%20de%20audiere.%20Proiect%20definitivat.pdf 5. ȚURCAN, A. Ghid practic pentru evaluare psihologică și audierea copilului aflat în contact cu sistemul de justiție, publicat în cadrul proiectului „O calitate mai bună a asistenței juridice garantate de stat prestate copiilor”, implementat de către Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat în parteneriat cu Reprezentanța UNICEF în Republica Moldova, Ch. 2015. 52 p. [Accesat: 17.11.2021] Disponibilă: https://cnajgs.md/uploads/asset/file/ro/919/Ghid_de_ audiere_CNAJGS_2015_v2.pdf
~ 347 ~