Valeriu Valeriu Cușnir Cușnir ● Vitalie Vitalie Rusu Rusu
3.4. LIMITELE DISCREȚIEI DE ATRIBUIRE A CALITĂȚII DE BĂNUIT/ÎNVINUIT ÎN PROCESUL PENAL ȘI DREPTUL LA INFORMARE CU PRIVIRE LA ACUZAȚIILE ÎN MATERIE PENALĂ
3.4. LIMITS OF DISCRETION IN AWARDING THE SUSPECT / ACCUSED QUALITY IN CRIMINAL PROCEEDINGS AND THE RIGHT TO INFORMATION ON ALLEGATIONS IN CRIMINAL MATTERS
Summary From the content of the definition given to the suspect in Article 63 paragraph 1 of the Criminal Procedure Code of the Republic of Moldova, we un- derstand that the attribution of suspect status could also be achieved in other cases than those expressly referred to Article 63, paragraph 1, points 1-3 from the same code. The practice of criminal prosecution confirms this approach. In the theoretical publications, the consequences of criminal prosecution were assessed when the national authorities had plausible reasons to suspect a person to commit a crime. According to the jurisprudence of the European Court of Human Rights on the interpretation of the notion of criminal accusation, the acquisition of suspicion becomes ex lege when the conditions requiring the judicial body to establish the existence of a criminal charge are fulfilled, to order further prosecution criminal charges against the suspect and to make his rights known to him. The author proposes, based on the analysis of the national legislation and the jurisprudence of the European Court of Human Rights, the adjustment of some provisions of Article 63 of the Criminal Procedure Code of the Republic of Moldova to the provisions of Article 6, paragraphs 1 and 3 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms.
Contextul național de constatare al exitenței acuzațiilor în materie penală pin prisma jurisprudenței CtEDO Determinarea cu precizie a momentului din care se poate vorbi de o „acuzație în materie penală” prezintă o importanță deosebită, întrucât din acel moment este garantat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Textul art. 63 alin. (1) pct. 1 - 3 din Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova (CPP RM) prevede:
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 290 290 04.06.2019 04.06.2019 15:46:37 15:46:37
Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3) ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. În conformitate cu prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3 CPP RM: (2) Organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit: 3) persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi – mai mult de 6 luni. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat, în jurisprudența sa că, deși scopul primar al art. 6, sub aspect penal, este ca instanța competentă să se pronunțe în privința unei acuzații penale trebuie să asigure un proces echitabil, acest fapt nu presupune că articolul nu este aplicabil în cazul procedurilor anterioare procesului de judecată (Saranchov c. Ucrainei, Hot. CtEDO din 9 iunie 2016, par. 41; Schatschaschwili c. Germaniei, [MC], Hot. CtEDO din 15 decembrie 2015, par. 104). În materie penală, „termenul rezonabil” prevăzut de art. 6 par. 1 începe să curgă de la data la care o persoană este „acuzată” (cauza Pantea c. României, Hot. CtEDO din 3 iunie 2003, par. 275). Stabilirea momentului de când persoana este considerată bănuită de comiterea infracțiunii este importantă și pentru respectarea termenului rezonabil al urmăririi penale și al procesului în ansamblu. „Se relevă că nu poate fi imputată unui inculpat culpa de neparticipare la proces și eschivare de la instanță în cazul în care autoritățile nu și-au onorat în modul corespunzător obligația de înștiințare a acestuia pe marginea intentării unei cauze penale pe numele lui, nu i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și nu
i-a fost acordată posibilitatea de a-și prezenta alegațiile pe marginea acestora. ”1
Curtea Constituțională reamintește în Hotărârea nr. 26 din 23 noiembrie 2010 asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 CPP RM: „În sensul normelor constituționale, recunoașterea calității de bănuit se aplică în interesul persoanei, pentru apărarea sa, persoana dobândind astfel drepturi suplimentare, reglementate de art. 64 CPP.” Constatarea calității de bănuit este realizată în interesul persoanei suspectate de comiterea infracțiunii într-un proces penal pentru apărarea sa, persoana dobândind astfel drepturi suplimentar e, reglementate în special de
1 Arina Ialanji. Dreptul acuzatului de a cunoaște învinuirea în lumina jurisprudenței CtEDO.
În: Revista Institutului Național de Justiție, 2018, nr. 1 (44), p.36.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 291 291 04.06.2019 04.06.2019 15:46:37 15:46:37
art. 64 CPP RM (să știe de ce este bănuit; să păstreze dreptul la tăcere; să fie audiat în prezența apărătorului; să ia cunoștință de piesele dosarului care îi afectează drepturile și interesele; să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală; să ia cunoștință de ordonanța de dispunere a unei expertize; să adreseze expertului întrebări suplimentare sau să recomande un expert independent, să ia cunoștință de raportul de expertiză ș.a.). Stabilirea momentului de când persoana este considerată bănuită de comiterea infracțiunii este importantă și pentru respectarea termenului rezonabil al urmăririi penale și al procesului în ansamblu. Articolul 63 alin. (1) CPP RM, definește bănuitul - persoana fizică față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub
învinuire.2 În conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) pct. 1-3 CPP RM,
legislatorul indică exhaustiv 3 cazuri reflectate în acte procedurale diferite prin care poate fi atribuită calitatea de bănuit: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3) ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. Deci, atribuirea calității de bănuit presupune nu numai drepturi procesuale, dar și restrângerea drepturilor constituționale: dreptul la libertatea și siguranța persoanei; dreptul la libera circulație; dreptul de proprietate; dreptul la viața privată. Nu trebuie să trecem cu vederea suferința psihologică, cauzată de atragerea bănuitului în sfera justiției penale, atitudinea societății și a victimei și incertidudinea privind viitorul persoanei față de care pot fi sau sânt aplicate unele măsuri de constrângere procesuală. Având în vedere aceste consecințe nefavorabile pentru persoana bănuită în procesul penal,în art. 63 alin. (2) pct.1) -3) CPP RM sânt stabilite termenele în care persoana poate avea calitatea de bănuit. Aceste termene sânt: 72 ore în cazul reținerii persoanei; 10 zile în cazul aplicării măsurii preventive nepriva-
tive de libertate;3 3 luni, iar cu acordul Procurorului General sau al adjuncților
săi, 6 luni în cazul emiterii unei ordonanțe de recunoaștere în această calitate. În conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, Codul de Procedură Penală, la alin. (2) art. 63, stabilește termenele în care persoana poate avea
calitate de bănuit pentru a conferi previzibilitate și claritate normei restrictive4.
2 În prima propoziție a 63 alin. (1) CPP RM. 3 Dolea Igor. (colectiv). Codul de Procedură Penală. Comentariu. Chișinău. 2005, p.112
menționează, că termenul de 10 zile în acest caz trebuie să fi e calculat din data aplicării oricăror măsuri preventive, făra a face vreo distincție și a specifi ca.
4 Hotărârea nr. 26 din 23 noiembrie 2010 asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor
alin. (6) art. 63 din Codul de Procedură Penală, pct. 8.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 292 292 04.06.2019 04.06.2019 15:46:38 15:46:38
Din conținutul defi niției dată bănuitului în art. 63 alin. (1) (prima propoziție) CPP RM, înțelegem că atribuirea statutului de bănuit ar putea fi realizată și în alte cazuri decât cele indicate în alin. (1) pct. 1-3 ale CPP RM. Doctrina și practica de urmărire penală confi rmă această abordare. În publicații teoretice sânt evaluate consecințele desfășurării urmăririi penale in rem atunci când autoritățile naționale aveau motive plauzibile pentru a suspecta de comiterea unei infracțiuni o persoană concretă. „Încălcarea obligației procedurale pozitive prevăzute de art. 305 alin. (3) CPP RM prin efectuarea urmăririi penale in rem dincolo de momentul în care, în mod rezonabil, se putea formula o „acuzație în materie penală”, poate duce la o vătămare semnifi cativă și substanțială a dreptului la un proces echitabil al acuzatului, de natură a atrage incidența în cauză a sancțiunii nulității relative, prevăzute de art. 282 CPP RM cu privire la actele procesuale sau probele ad-
ministrate după acest moment.”5
„Este însă esențial pentru reținerea vătămării procesuale că după continuarea efectuării urmăririi penale in personam, dreptul la apărare să fi fost afectat în esența sa prin imposibilitatea participării la alte acte procesuale (în ipoteza în care urmărirea penală s-a desfășurat in rem), imposibilitatea obținerii re-
audierii unor martori, ori a consultării actelor și lucrărilor dosarului.”6
CPP RM nu prevede expres atribuirea unui statut procesual persoanelor indicate în ordonanța de începere a urmăririi penale sau în alt act procedural (ex.: ordonanța de efectuare a percheziției) precum că sânt suspectate de comiterea infracțiunilor, din momentul emiterii acestui document procesual. Au- torii comentariului la CPP RM, susțin întemeiat că bănuit este considerată persoana și din momentul începerii urmăririi penale în privința persoanei, indiferent de faptul că a fost emisă sau nu ordonanță de recunoaștere în calitate
de bănuit.7 Opinie asemănătoare este expusă și în alte publicații8.
Unele exemple din Jurisprudența Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție confi rmă atare abordări. Instanța supremă a constatăcă pornir ea urmăririi penale în personam constituie actul procedural de atribuire a calității de bănuit și pe acest motiv menține Decizia Curții de Apel privind încetarea
5 Udroiu Mihail. (colectiv). Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. București,
2017, p. 291.
6 Udroiu Mihail. Procedură penală.Partea specială. București, 2017, p.46 7 Dolea Igor. (colectiv) Codul de procedură penală. Comentariu. Chișinău, p.112. 8 ex.: Осояну Тудор. Право адвоката на ознакомление с материалами уголовного пресле-
дования. În: Avocatul Poporului, 2012, nr. 1, 2., p. 31-35. În această publicație este argumentată propunerea de a completare a prevederilor art.63 alin.1 CPP cu încă un act procesual care stabilește statutul procesual de bănuit-ordonanța de începere a urmăririi penale in personam.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 293 293 04.06.2019 04.06.2019 15:46:38 15:46:38
procesului penal, dat fi ind faptul că a expirat termenul de menținere a calității de bănuit. (A se vedea, Decizia Colegiului penal lărgit al CSJ din 06 iunie 2017,
dosar nr. 1ra-735/20179 și Decizia Colegiului penal al CSJ din 28 iunie 2017, dosarul nr. 1ra-880/201710) Astfel, CSJ a confi rmat viabilitatea constatării că por-
nirea urmăririi penale in personam are valența unei acuzații în materie penală. Abordare similară putem găsi și în unele încheieri ale judecătorilor de instrucție. În baza Încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 12 august 2016 (dosar nr. 10-345/16) a fost admisă plângerea avocatului și a fost declarată nulă ordonanța de punere sub învinuire a cet. G. A. și cet. G. O., emisă la 26.04.2016 de către procurorul în secția conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale, R. R. în cauza nr. xxxxx. În acestă Încheiere s-a reținut – În conformitate cu prevederile art. 63 Cod de procedură penală, în cazurile în care a fost pornită urmărirea penală împotriva unei anumite persoane, din momentul respectiv se va considera că acestă persoană deține calitatea de bănuit, indiferent dacă a fost sau nu dată ordonanța de
recunoaștere în calitate de bănuit. 11
În baza Încheierii Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 02 octombrie 2017 (dosar nr. 10-85/2017; nr. 10-87/2017) a fost admis capătul de plângere privind declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire din 30 iunie 2017 a lui C. A., dat fi ind faptul că a expirat termenul de menținere a calității de bănuit a petentului. Deci, cauza dată a fost pornită concret asupra persoanelor, adică împotriva lui C. A. și S. I., deoarece în partea descriptivă a ordonanței procurorul se expune asupra existenței bănuielii rezonabile că anume ei au comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. 2 lit. b) Cod Penal în privința C.A. (fi la 5).…...calitatea de bănuit în privința lui C. A. se impune a fi calculată din
9 http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9005 10 http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9150 11 Din materialele cauzei penale, instanța de judecată constată că urmărirea penală a fost pornită
împotriva persoanelor G. A. și G. O., dar nu pe faptul comiterii infracțiunii. Instanța de judecată consideră că, în acestă speță penală, organul de urmărire penală a omis termenul de 3 luni, stabilit ca termen limită de art. 63 alin. (2) și (5) CPP, pentru punerea sub învinuire a cet. G.A. și cet. G. O., fapt care indică la o încălcare esențială a legii procesual-penale, care afectează drepturile și interesele legitime ale acestora.Aceasta reiese în mod clar din conținutul ordonanței de pornire a urmăririi penale emise la data de 24.07.2015 în privința persoanelor fi zice indicate nominal – G. A. și G. O., din conținutul ordonanței de pornire a urmăririi penale emise la 12.01.2016, cât și din conținutul ordonanței de conexare a cauzelor penale emise la 15.01.2016. Pentru a-și argumenta soluția judecătorul de instrucție a menționat cu titlu de precedent Decizia Curții Supreme de Justiție în dosarul nr. 1ra-903/13 din 26.11.2013 și Decizia Curții Supreme de Justiție în dosarul nr. 1ra-357/08 din 25.04.2008).
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 294 294 04.06.2019 04.06.2019 15:46:38 15:46:38
momentul pornirii urmăririi penale și anume din 01 aprilie 2016 cu expirarea termenului peste 3 luni, adică la 01 iulie 2016, dată la care organul de urmărire penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-l scoată pe C. A. (fi la 7). Pîntea Andrei propune a include în art.63 CPP RM al patrulea temei de drept privind atribuirea calității de bănuit. 4) ordonanța de pornire a urmăririi penale, cînd aceasta a fost pornită în privința persoanei concrete sau ordonanța conține indicii temeinice privind identifi carea persoanei concrete de comiterea faptei infracționale. Această obligație se referă și la cazurile când o „bănuială rezonabilă privind comiterea infracțiunii de o anumită persoană” rezultă nu-
mai din partea descriptivă a ordonanței de începere a urmăririi penale. 12
Noțiunea de „acuzație în materie penală” trebuie înțeleasă în sensul art. 6 § 1 din Convenție și poate fi defi nită drept „notifi carea ofi cială, venită din partea autorității competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale”, defi niție care depinde, de asemenea, de existența sau lipsa unor „repercusiuni importante pentru situația (persoanei)” (cauza Deweer c. Belgiei, §. 42, Hot. CtEDO din 27 februarie 1980,; cauza Reinhardt și Slimane- Käid c. Franței, Hot. CtEDO din 31 martie 1998, §. 93; Pantea c. României, nr. 33.343/96, §. 275; Ibrahim și alții c. Regatul Unit, [MC], Hot. din 13 septembrie 2016, § 249; Simeonovi c. Bulgaria, [MC], Hot. din 12 mai 2017, § 110). Curtea Constituțională a Republicii Moldova, relevă că aprecierea existenței sau a absenței unor „repercusiuni importante pentru situația (persoanei)” reprezintă factorul determinant în procesul de califi care a percheziției atât sub aspectul unei „acuzații în materie penală”, în sensul articolului 6 § 1 din
Convenție, cât și sub aspectul dispozițiilor articolului 63 alin. (11) din Codul de Procedură Penală.13
„În acest sens, legislatorul le-a acordat organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată competența de a aprecia, în fi ecare caz concret, dacă acțiunile procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale au produs sau nu repercusiuni importante pentru situația persoanei și dacă, în consecință, persoanei
trebuie să-i fi e recunoscută calitatea de bănuit în sensul alin. (11) al art. 63 din Codul de Procedură Penală, având în vedere particularitățile fi ecărui caz concret.”14
12 Pîntea Andrei. Bănuiala rezonabilă: cadru procesual penal național și jurisprudența Curții
Europene pentru Drepturile Omului. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018, p.17.
13 Pct.34 Decizia CC nr.25 din 29.03.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.20g/2018 privind
excepția de neconstituționalitate a articolului 63 alin. (1) punctele 1)-3) și alin. (2) pct. 3) din Codul de Procedură Penală (recunoașterea calității de bănuit a persoanei) - http://constcourt. md/ccdocview.php?tip=decizii&docid=441&l=ro
14 Pct. 34 Decizia CC nr.25 din 29.03.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.20g/2018 -
http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=decizii&docid=441&l=ro
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 295 295 04.06.2019 04.06.2019 15:46:39 15:46:39
Unele exemple din practica de urmărire penală confi rmă atare abordări. Procurorul susține că pornirea urmăririi penale în personam constiuie actul procedural de atribuire a calității de bănuit. Astfel, Procurorul în Procuratura Anticorupție, R. E., a motivat în ordonanța de prelungire a termenului de menținere în calitate de bănuit din 08.09.2016 că: „ …având în vedere că urmărirea penală în cauza penală dată a fost pornită in personam, M. D. fi ind recunoscută în calitate de bănuit în conformitate cu Jurisprudența CtEDO (cauza Brusco c Franței, hot. 14.10.2010, par.47), se impune prelungirea termenului
de menținere în calitate de bănuit a cet. M. D..…”15.
În jurisprudența CtEDO nu se operează cu noțiunea bănuit sau învinuit, dar cu cea de acuzat. Curtea Europeană apreciază ca „acuzat”, persoana căreia i s-a adus la cunoștință ofi cial despre existența unei acuzații în materie penală (cauza Eckle c. Germaniei, Hot. din 15 iulie 1982, Seria A nr. 51, § 73). „Acuzația în materie penală” este defi nită ca „notifi carea ofi cială, emanând de la autoritatea competentă, a reproșului de a fi săvârșit o infracțiune penală” și care induce ideea unor „repercusiuni importante pentru situația celui interesat” (Hot. CtEDO din 27 februarie 1980, Deweer c. Belgiei, §. 42). „Acuzarea”, în sensul art. 6 par. 1, poate fi defi nită „ca notifi carea ofi cială, emanând de la autoritatea competentă, a imputării săvârșirii unei infracțiuni”, idee ce corespunde și noțiunii de „repercusiuni importante asupra situației” suspectului (cauza Reinhardt și Slimane-Käid c. Franței, Hot. CtEDO din 31 martie 1998, §. 93, și Pantea c. României, nr. 33.343/96, §. 275). Momentul existenței unei „acuzații” poate fi deci acela al arestării unei persoane (Hot. CtEDO din 27 iunie 1968, Wemhoff c. Germaniei, §.19), sau data informării ofi ciale asupra existenței unei acuzații, (Hot. CtEDO din 15 iulie 1982, Eckle c. Germaniei, §.74; Hot. CtEDO din 19 februarie 1991, Motta c. Italiei, §. 15), sau momentul în care, în materie vamală, unei persoane i s-a solicitat să predea o serie de documente și i s-au blocat conturile (Hot CtEDO din 25 februarie 1993, Funke c. Franței, §. 41.)
15 Text preluat din Sesizarea 130g din 3 noiembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate
a unei sintagme ale art.63 alin. (2) pct. 3 din Codul de Procedură Penală, publicată pe pagina web a CC -http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=sesizari&docid=525&l=ro; a se vedea și Decizia colegiului penal al CSJ din 28 mai 2014, Dosarul nr. 1re-150/14 http://jurisprudenta. csj.md/search_col_penal.php?id=2133 Pct.12 din Hotărârea nr. 26 din 23.11.2010 asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de Procedură Penală, Publicat: 03.12.2010 în Monitorul Ofi cial Nr. 235-240, art Nr: 27.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 296 296 04.06.2019 04.06.2019 15:46:39 15:46:39
În Hot. CtEDO din 27 septembrie 2007 în cauza Reiner și alții c. României (Cererea nr. 1505/02, §. 46), Curtea observă că, în materie penală, „termenul rezonabil” din art. 6 par. 1 din Convenție începe din momentul în care o persoană este „acuzată”; poate fi vorba de o dată anterioară sesizării instanței de judecată, în special cea a arestării, a inculpării și a începerii urmăririi penale. De asemenea, s-a considerat drept punct de plecare al termenului în materie penală data punerii în executare a unui mandat de arestare (Hot. CtEDO din 19 februarie 1991, Triggiani c. Italiei, §. 15) sau de percheziție (Hot. CtEDO din 15 iulie 2002 Stratégies et Communications și Dumoulin c. Belgiei) ori data la care persoanei acuzate i s-a desemnat un avocat (Hot. CtEDO din 19 februarie 1991, Angelucci c. Italiei, §. 13), sau data emiterii unei decizii de confi scare a bunurilor ridicate (Hot. CtEDO din 13 noiembrie 2001, Šleÿeviÿius c. Lituaniei, §. 26). În cauza Stratégies et Communications et Dumoulin c. Belgiei, nr 37370/97 din 15 iulie 2002, CtEDO notează că termenul care trebuie luat în considerare pentru evaluarea duratei procedurii în lumina expresiei „timp rezonabil” prevăzut la art. 6 § 1 a început la 24 aprilie 1996, data perchezițiilor la sediul primului reclamant și cel de-al doilea reclamant, care au avut un impact semnifi cativ asupra situației reclamanților (cauza Neubeck c. Germaniei, cererea nr. 9132/80, raportul Comisiei din 12 decembrie 1983, Decizii și rapoarte (DR) 41, p. 13). În cauza Coëme et autres c. Belgiei, (nr. 32548/96, 33209/96 și 33210/96) din 22 iunie 2000, Curtea reamintește că în cauzele penale expresia „timp rezonabil” al art. 6 § 1 începe de la momentul în care o persoană este „acuzată”, care poate fi o dată anterioară sesizării instanței de judecată, inclusiv cea a arestării, acuzației, deschiderii anchetei preliminare sau percheziției la domiciliul reclamantului. În opinia Curții, perioada care trebuie luată în consid- erare a început la 28 august 1991, când a fost efectuată o cercetare la domiciliul domnului Hermanus și la birourile acestuia (§.133). În speța Beladina c. Franței, (Hot. 30 septembrie 2003, 49627/99), CtEDO a constatat că reclamantul, fost avocat, a benefi ciat prin intermediul unei societăți de credite de peste 300 milioane franci din partea unei bănci, fără a avea garanțiile necesare obținerii unor astfel de credite. În consecință, la 3 februarie 1993 s-au efectuat mai multe percheziții contra reclamantului. La 10 noiembrie, împotriva lui s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru fals, uz de fals, complicitate la abuz de bunuri societare și tăinuire, fi ind arestat până la 6 mai 1994, când a fost pus în libertate. În cursul urmăririi penale a fost necesară efectuarea mai multor comisii rogatorii. Curtea a decis că situația celor două proceduri penale trebuie analizată separat, fi ind două litigii separate. Termenul care trebuie luat în calcul pentru a aprecia durata acestora începe în ambele cazuri la 3 februarie 1993, data perchezițiilor care au fost dispuse, întrucât la acea dată există consecințe
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 297 297 04.06.2019 04.06.2019 15:46:39 15:46:39
importante pentru situația reclamantului, astfel încât procedura penală se a considerat începută la acea dată. Curtea a constatat că, ținând cont de complexitatea cauzei, faza de judecată a avut o durată acceptabilă cu privire la ambele proceduri, însă faza de urmărire penală a durat peste 5 ani și, respectiv, peste 7 ani. În aceste condiții, oricât de complexă ar fi fost cauza, există o depășire a duratei rezonabile a procedurii și o violare a art. 6 par. 1. În hotărârea De Clerck c. Belgiei (Hot. 25 septembrie 2007) Curtea notează că perioada care trebuie luată în considerare pentru a aprecia durata procedurii conform exigenței de „termen rezonabil”, impusă de art. 6 § 1, a început la 30 noiembrie 1990, cu perchezițiile efectuate. Deci în conformitate cu jurisprudența CtEDO la interpretarea noțiunii de acuzație în materie penală, dobândirea calității de suspect intervine ex lege atunci când sunt îndeplinite condițiile care impun organului judiciar să constate existența unei acuzații în materie penală, să dispună efectuarea în con- tinuare a urmăririi penale față de suspect și să-i aducă la cunoștință drepturile. Având în vedere faptul că organul de urmărire penală ar putea ezita nejustifi cat o perioadă de timp semnifi cativă să notifi ce ofi cial persoana bănuită, din motive care nu-i pot fi imputabile, despre acuzațiile în materie penală, CtEDO a statuat că o persoană dobândește calitatea de suspect, ce atrage aplicarea garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție, nu din momentul în care această calitate îi este adusă la cunoștință, ci din momentul în care autoritățile naționale aveau motive plauzibile pentru a-l suspecta de comiterea unei infracțiuni (Hot. CtEDO în cauza Brusco c. Franței, nr. 1466/07, din 14 noiembrie 2010, §. 47; Sobko c. Ucrainei, nr. 15102/10 din 17 december 2015; §. 53; Bandaletov c. Ucrainei, nr. 23180/06 din 31 octombrie 2013, §. 56). Dreptul la informare cu privire la acuzațiile în materie penală Constituția Republicii Moldova, Codul de Procedură Penală, Codul Contravențional (CC), precum și alte legi speciale prevăd dreptul persoanei reținute de a fi informat cu privire la drepturile sale, motivele reținerii, conținutul bănuielii și încadrarea juridică a faptelor infracționale de săvârșirea cărora este suspectat. Aceste prevederi, care vor fi analizate mai jos, corespund în mare măsură garanțiilor menite să reducă arbitrariul și să asigure caracterul echitabil al
procedurilor penale prevăzute de art. 5 (2) al CEDO16 și art. 6 (3) (a) CEDO17.
16 Orice acuzat are dreptul să fi e informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o
înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa.
17 Orice acuzat are dreptul să fi e informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege
și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 298 298 04.06.2019 04.06.2019 15:46:40 15:46:40
În jurisprudența CtEDO s-a evidențiat faptul că autoritățile trebuie să se asi-
gure că persoana bănuită a primit informațiile și cunoaște drepturile sale,18 fap-
tul că persoana reținută cunoaște atât durata și motivul rețineri, cât și drepturile și obligațiile de care dispune în cazul reținerii, precum și faptul că persoanei lipsite de libertate trebuie să i se aducă la cunoștință de către autoritatea statului, în termeni simpli, nejuridici, pe care îi poate înțelege, care sunt elementele de fapt
și de drept care au determinat luarea măsurii.19 Mai mult ca atât, persoana tre-
buie să aibă posibilitatea de a contesta măsura privativă de liberate, iar în acest
scop trebuie asigurat accesul la materialele dosarului și la probe.20
În conformitate cu legislația națională celui reținut i se aduc de îndată la cunoștință motivele reținerii numai în prezența unui avocat, ales sau care acordă asistență juridică de urgență. (art.25 alin. (5) al Constituției Republicii Moldova și art. 167 alin. (2) CPP RM) Totodată, temeiurile și motivele reținerii se indică în procesul-verbal de reținere, întocmit în termen de 3 ore de la momentul privării de libertate, semnat de persoana reținută, căreia i se înmânează imediat o copie de pe acesta. (art.167 alin. (2) CPP RM) Deși există cerințe cu privire la semnarea procesului-verbal în care sunt indicate motivele reținerii, astfel certifi cându-se faptul informării, nu există nici o prevedere legală care ar stabili modul de determinare a gradului de înțelegere a informației de către bănuit. Cu toate că aceste prevederi legislative corespund atât garanțiilor oferite de art. 5 CEDO privind eliminarea arbitrariului, cât și reglementărilor comunitare, realizarea lor practică este una defectuoasă. În timpul observațiilor s-a constat că persoanele reținute sunt informate destul de rar și necorespunzător despre motivele reținerii de către OUP. În unul din cazurile observate persoanei reținute nu i s-a adus la cunoștință motivul reținerii. Mai mult ca atât, OUP a condiționat informarea persoanei reținute despre motivul reținerii de
recunoașterea de către acestea a tentativei de furt. 21
Totodată, unii avocați intervievați au menționat că, de regulă, poliția nu oferă date sufi ciente cu privire la motivul reținerii, limitând-se doar la informația că persoana este reținută pentru ca ulterior să se solicitate arestarea preventivă
18 CtEDO, Panovits v. Cyprus, 11 decembrie 2008, pct.unctele 72-73, http://hudoc.echr.coe.int/
sites/eng/pages/search.aspx?i=001-90244#
19 CtEDO, Van der Leer v. Olanda, 21.02.1990, par. 28, http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/
search.aspx?i=001-57620#
20 CtEDO, Țurcan și Țurcan v. Moldovei, 23.10.2007, par. 56-64, http://hudoc.echr.coe.int/sites/
eng/Pages/search.aspx#
21 Osoianu Tudor. Vidaicu Mihaiela. Reținerea persoanei de către poliție. Concluziile unei
cercetări. Chișinău, 2015, p. 69.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 299 299 04.06.2019 04.06.2019 15:46:40 15:46:40
(metodă folosită de OUP pentru a infl uența bănuitul, pentru a-l speria și a-l determina să recunoască bănuiala, a face declarații precum și a demasca pe
toți participanții la săvârșirea infracțiunii).22
În conformitate cu art. 64 alin. (2) pct. (1) CPP RM și art. 66 alin. (2) pct. (1) CPP RM bănuitul/învinuitul are dreptul să știe de ce este bănuit/învinuit și, în legătură cu aceasta, să fi e informat în prezența apărătorului, în limba pe care o înțelege, despre conținutul bănuielii și despre încadrarea juridică a faptelor infracționale de săvârșirea cărora este suspectat. Legislația națională prevede că conținutul bănuielii și încadrarea juridică a faptelor de săvârșirea cărora este suspectat se aduce la cunoștință persoanei reținute imediat după reținere sau după ce i s-a adus la cunoștință hotărârea despre aplicarea măsurii preventive sau recunoașterea în calitate de bănuit. (art. 64 alin. (2) pct. (1) CPP RM) Învinuitul/inculpatul are dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit și, în legătură cu aceasta, la punerea sub învinuire, precum și imediat după reținerea în stare de arest sau după ce i s-a adus la cunoștință ordonanța de aplicare a măsurii preventive, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe ordonanța de punere sub învinuire. (art.66 alin.2 pct.1 CPP RM) Totodată, natura și cauza bănuielii/învinuirii sunt descrise în procesul-verbal de reținere, ordonanța de punere sub învinuire, demersul de arestare, încheiere de arestare sau rechizitoriu. Persoana primește o copie a acestora contra semnătură. (art.176 alin.1 C.pr.pen.) Și în acest caz semnătura are scopul de a dovedi faptul că persoana reținută a primit informația cu privire la bănuiala adusă. Deși la nivel legislativ există o astfel de obligație, practica ofi țerilor de urmărire penală este diferită. Avocații intervievați au menționat că de cele mai dese ori esența bănuirii/învinuirii nu este una clară (nu se indică data, locul comiterii infracțiunii, circumstanțe concrete), iar temeiurile acesteia sunt „copiate” din CPP RM fără a fi explicate sau adaptate la cazul concret. Astfel, de cele mai dese ori în practică și această procedură are un caracter mai mult formal, ofi țerii de urmărire penală având o atitudine superfi cială față de modul de aducere la cunoștință a conținutului bănuielii. Mai mult ca atât, explicarea
bănuielii aduse practic nu se realizează.23
În situația în care persoana este bănuit în mai multe cauze, OUP nu îl informează de fi ecare dată, privitor la toate cauzele. Astfel, în cazul Leva c. Mol- dovei, CtEDO a stabilit că având în vedere întârzierea cu care reclamanții au fost informați despre două cauze penale suplimentare în privința lor și despre
22 Ibidem. 23 Ibidem
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 300 300 04.06.2019 04.06.2019 15:46:40 15:46:40
faptul că ofi țerii de urmărire penală și procurorii s-au bazat în mod expres pe respectivele materiale suplimentare în solicitarea detenției reclamanților în arest preventiv, Curtea hotărăște că autoritățile nu și-au îndeplinit obligațiile ce decurg din art. 5 §. 2 din Convenție. Prin urmare, s-a produs o încălcare a
prevederii respective”.24
Procedurile Standard de Operare (POS) pentru angajații poliției cu privire la reținerea, escortarea/transportarea și plasarea persoanelor reținute de poliție în Izolatorul de detenție provizorie au fost aprobate în baza ordinelor Inspectoratului General de Poliție (IGP) nr. 193, 194, 195 din 30.03 2018. Ele reprezintă o noutate pentru sistemul de justiție penală din Moldova și sunt destinate să faciliteze activitatea cotidiană a ofi țerului de poliție și interacțiunea dintre diferite subdiviziuni a poliție, pentru o reacție promtă în caz de oprtunitate de a izola o persoană bănuite de comiterea infracțiunilor de o manieră în care care acaasta să nu fi e lipsită de drepturile indispensabile în atare situații: la apărare; la tăcere; la informare; la interpret; la asistența medicală și să nu fi e aplicată fără necesitate forța fi zică și mijloacelor special din dotarea poliției. Informarea persoanei cu privire la drepturile sale precum și motivele reținerii este o obligație a polițistului care reține de fapt persoana. Obligația constă în informarea imediată a persoanei, nemijlocit la locul reținerii de facto, în termeni simpli și ușor de înțeles, despre esența bănuielii, încadrarea juri- dică a faptei, temeiurile și motivele reținerii, ora reținerii. Subsidiar, polițistul obligatoriu va informa persoana referitor la drepturile sale de a primi asistență juridică, de a păstra tăcerea și de a nu se auto-incrimina, de a înștiința rudele sau terți despre situația sa juridică, de a primi asistență medicală, de a benefi cia de serviciul de traducere/interpretare, de a reclama, de a fi informat cu
privire la durata privării de libertate și de a contesta reținerea.25
În conformitate cu art. 26 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova: Dreptul la apărare este garantat. Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (art. 26 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova). Potrivit art. 64 alin. (1) din CPP RM, (...) bănuitul are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală îi asigură bănuitului posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele și metodele neinterzise de lege. [s.a.]
24 CtEDO, Leva v. Moldovei, 15.03.2010, par.63 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/Pages/
search.aspx#
25 Pct.5 al Ordinului nr.195 din 30 martie 2018 Cu privire la aprobarea procedurii standard de
operare pentru reținere,semnat de șeful IGP.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 301 301 04.06.2019 04.06.2019 15:46:41 15:46:41
În calitate de subiect a unei proceduri judiciare, prin care se decide asupra limitării unor drepturi fundamentale ale omului, persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni trebuie să benefi cieze de toate garanțiile dreptului la apărare. Conform art. 66 alin. (2) pct. 1) CPP RM, învinuitul are dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit […], adică să fi e informat asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. În cazul în care persoana nu este informată corect cu privire la învinuirea înaintată, aceasta este lipsită de dreptul de a-și asigura posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, fi ind afectate grav principiile generale ale procesului penal. Potrivit art. 66 alin. (1) CPP RM, [...] învinuitul are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală sau, după caz, instanța de judecată îi asigură incul- patului posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele și metodele neinterzise de lege. Dreptul de a fi informat despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, ca și una din garanțiile recunoscute procesului echitabil, are în vizor valorifi carea dreptului subiectiv al persoanei de a se apăra în fața instanțelor naționale de jurisdicție, inclusiv prin organizarea unei apărări efi ciente bazate pe contestarea faptelor incriminate în acuzație, acest drept fi ind unul fundamental într-o societate edifi cată pe principiile democrației europene. Recunoscând importanța majoră a predictibilității legii procesual-penale sub aspectul informării persoanei trase la răspundere penală referitor la învinuirea înaintată, prin prisma impactului asupra echității procedurilor și a dreptului la apărare, s-a statuat o jurisprudență europeană constantă dintre care se menționează Hotărârile CtEDO pronunțate în cauzele De Torres c. Spaniei din 24.10.1996; Sassi c. Franței din 25.09.1999; Dragotoniu c. României din 24.05.2007, Mattoccia c. Italiei, §§58 - 72) În cauza Vaudelle c. Franței, Hotărârea din 30.01.2001, Curtea a reținut că sistemul Convenției incumbă statelor în anumite cazuri obligația de a adopta măsuri pozitive care să garanteze efi cient drepturile înscrise în art. 6, inclusiv și cel de a fi informat despre cauza și natura acuzării ce se aduce împotriva persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni. Statele trebuie să dea dovadă de diligență în vederea asigurării că indivizii se bucură efectiv de drepturile garantate de art. 6 în totalitatea acestora. În cauza Adrian Constantin c. României, Hotărârea din 12.04.2011, Curtea a făcut referire la rolul fundamental pe care-l are actul de acuzare, reamintind faptul că „ [...] par. 3 al art. 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat ofi cial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor”.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 302 302 04.06.2019 04.06.2019 15:46:41 15:46:41
În cauza Blok c. Ungariei, Hotărârea din 25.01.2011, par. 20, CtEDO reține că art. 6 par. 3 lit. a) CEDO garantează nu doar dreptul acuzatului de a fi informat asupra acuzației ce i se aduce, adică asupra faptelor condamnabile penal de săvârșirea cărora el este bănuit și asupra cărora se fundamentează acuzația, dar și dreptul acuzatului de a fi informat despre califi carea juridică a acestor fapte, informația urmând a fi detaliată. Prin aducerea la cunoștință a acuzației nu se are în vedere numai prezentarea formală a încadrării juridice și a situației de fapt corespunzătoare. Prin aducerea la cunoștință a naturii și cauzei acuzației se înțelege prezentarea detaliată a faptelor acuzării (cauza Dallos c. Ungariei, Hotărârea din 01.03.2001, par. 47, CtEDO). Mențiuni importante privitoare la dreptul la informare despre cauza și natura acuzației precum și încadrarea juridică a faptelor imputate sunt reiterate de Curtea europeană și în cauzele Drassich c. Italiei, Hotărârea din 11.12.2007, par. 31; Seliverstov c. Rusiei, Hotărârea din 25.12.208, par. 16. În cauza Penev c. Bulgariei, Hotărârea din 07.01.2010, Curtea a reiterat că pretinsele încălcări ale dreptului de a fi informat despre cauza și natura acuzării înaintate împotriva individului, trebuie examinate în lumina dreptului acuzatului de a-și pregăti apărarea (par. 33 și 34). În conformitate cu art. 6 par.(1) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate primesc informații cu privire la fapta penală de a cărei comi- tere acestea sunt suspectate sau acuzate. Informațiile respective se furnizează cu promptitudine și cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor și exercitarea efectivă a dreptului la apărare. Potrivit art.6 par.(3) din Directiva 2012/13/UE Statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanță, se oferă informații detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura și încadrarea juridică a infracțiunii, precum și forma de participare a persoanei acuzate. Articolul 6 din Directiva privind dreptul la informare solicită Statelor Membre să se asigure că persoanele suspectate sau acuzate primesc informații cu privire la fapta penală de comiterea căreia acestea sunt suspectate sau acuzate. Informațiile respective trebuie să fi e furnizate cu promptitudine și cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor și exercitarea efectivă a dreptului la apărare. “Imediat”, în conformitate cu considerentul 28 din directivă, înseamnă “cel mai târziu înainte de primul lor interogatoriu ofi cial al poliției”. În ceea ce privește nivelul de detaliere al
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 303 303 04.06.2019 04.06.2019 15:46:41 15:46:41
informațiilor care trebuie furnizate, considerentul 28 precizează: “o descriere a faptelor, inclusiv, dacă este cunoscut timpul și locul cu privire la fapta penală [..] și posibila încadrare juridică a presupusei infracțiuni ar trebui să fi e oferită sufi cient de detaliat.” Suspecții care sunt deținuți trebuie să fi e informați cu privire la motivele
arestării lor.26 Directiva nu menționează nicio limită de timp în ceea ce privește
furnizarea informațiilor cu privire la motivele arestării. Cu toate acestea, art. 5 alin. (2) CEDO prevede că informațiile cu privire la motivele arestării și acuzării ar trebui să fi e puse la dispoziția suspectului, fără întârziere, și este logic să presupunem că dreptul de a fi informat cu privire la motivele arestării se aplică în momentul în care suspecții sunt privați de libertate. De claritatea celor expuse în ordonanța de punere sub învinuire este legat și dreptul inculpatului la apărare, ca un element important al protecției individului împotriva arbitrariului. Apărarea trebuie să vină ca un răspuns la o învinuire clar formulată și înțeleasă de cei pe care îi vizează. Potrivit art. 281 alin. (2) CPP RM, Ordonanța de punere sub învinuire trebuie să cuprindă: formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și semnelor califi cative pentru încadrarea juridică a faptei Potrivit prevederilor art. 296-297 CPP RM, rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată. Conform art. 251 CPP al RM, una dintre încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale este încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței. Astfel, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la forma și conținutul rechizitoriului echivalează cu încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței, încălcare, care, potrivit art. 251 alin. (3) C. pr. pen. al RM, atrage nulitatea absolută a actului procedural, adică nu se înlătură în niciun mod. Într-o speță examinată de Colegiul Penal al CSJ, este indicat: Se observă, în mod evident, că învinuirile ce se aduc nu cuprind elementele obligatorii: cum ar fi indicarea concretă și clară a datei, locului; de la cine, pentru ce, cînd și în ce valoare s-a primit banii, contravenția săvîrșită de persoane, competența soluționării cazului contravențional și motivul pentru care nu a fost întocmit procesul verbal cu privire la contravenție de către inculpați. Aceste repere de timp, de loc, de valoare, fără indicarea circumstanțelor concrete și persoanelor supuse coruperii pasive, precum și normelor de drept încălcate de inculpați, apar risipite în raport cu probele administrate în cauză. Deczie: încetarea procesului penal în
26 Art. 6 (2).
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 304 304 04.06.2019 04.06.2019 15:46:42 15:46:42
temeiul că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală –
încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței.27
Articolul 20 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, prevede că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă (s. n.) din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție. Potrivit art. 23 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, statul asigură dreptul fi ecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative. În fapt, întreaga activitatea de legiferare urmează să se realizeze strict î n limitele ș i î n corespundere deplină cu Constituția Republicii Moldova ș i, în același sens, să se asigure calitatea normativului adoptat. În limitele dezideratului constituțional, prevăzut de art. 23 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova, considerăm că textul art. 63 alin. (1) pct. 1-3 și art. 63 alin. (2) pct. 1-3 CPP RM nu corespunde criteriilor de calitate a normei de drept: previzibilitate, precizie și claritate. „Astfel, nu numai că formularea unui act normativ sau norme trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, dar claritatea și previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale constituționalității, care dă relevanță corelării cu alte acte normative și a aptitudinii acesteia de a fi aplicată efectiv și efi cient. Legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispozițiile pe care le conține, iar în cazul unor instituții juridice cu o structură complexă -
să prevadă elementele care disting particularitățile lor”28.
În Raportul Comisiei de la Veneția privind preeminența dreptului (adoptat la cea de-a 86-a sesiune plenară din 25-26 martie 2011) s-a stabilit că Parlamentul nu poate deroga de la drepturile fundamentale, adoptând texte ambigue de legi. Cetățenii trebuie să se bucure de o protecție juridică esențială în fața statului și instituțiilor sale (pct. 47). În accepțiunea Curții Constituționale a Republicii Moldova, organele de drept, inclusiv Curtea Constituțională și instanțele judecătorești, în limitele competențelor ce le revin, sunt în drept să aplice, în procesul examinării unor cauze concrete, normele dreptului internațional în cazurile stabilite de legislație. În caz de neconcordanță dintre normele dreptului internațional
27 Decizia CP CSJ din 25.09.12 Dosarul nr.1ra - 582/12 28 Hotărâre nr.17 din 19.05.2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 191 din
Codul de procedură penală (liberarea provizorie sub control judiciar) (Sesizarea nr. 33g/2016), pct.61 http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=580&l=ro
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 305 305 04.06.2019 04.06.2019 15:46:42 15:46:42
și dispozițiile constituționale privind drepturile fundamentate ale omului, prioritate au prevederile internaționale. Mai mult decât atât, practica jurisdicțională internațională este obligatorie pentru Republica Moldova ca stat care a aderat la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale.29
Având în vedere rolul CEDO în sistemul juridic al Republicii Moldova, Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova a statuat că sarcina primordială cu privire la aplicarea CEDO revine instanțelor naționale [s.a] și nu CtEDO. Astfel, în cazul judecării cauzelor, instanțele de judecată urmează să verifi ce dacă legea sau actul care urmează a fi aplicat și care reglementează drepturi și libertăți garantate de CEDO sunt compatibile cu prevederile acesteia, iar în caz de incompatibilitate instanța va aplica direct prevederile CEDO,
menționând acest fapt în hotărârea sa.30
În conținutul art. 54 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, care statuează că în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua [s.a.] drepturile și libertățile fundamentale ale o mului și cetățeanului. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constituția RM: Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale. Potrivit art.2 alin. (5) CPP RM: În desfășurarea procesului pena l nu pot avea putere juridică legile și alte acte normative care anulează sau limitează drepturile și libertățile omului, încalcă independența judecătorească, principiul contradictorialității, precum și contravin normelor unanim recunoscute ale dreptului interna- țional, prevederilor tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte. În baza art. 7 alin. (5) CPP al RM: Dacă, în procesul judecării cauzei, instanța stabilește că norma juridică națională ce urmează a fi aplicată contravine prevederilor tratatelor internaționale în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte, instanța va apli- ca reglementările internaționale în direct, motivînd hotărîrea sa și informînd despre aceasta autoritatea care a adoptat norma națională respectivă și Curtea Supremă de Justiție.
29 Hotărîrea Curții Constituționale nr.10 din 16.04.2010 pentru revizuirea Hotărîrii Curții
Constituționale nr.16 din 28.05.1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituția Republicii Moldova” în redacția Hotărârii nr.39 din 09.07.2001 (Monitorul Ofi cial 58-60/9, 23.04.2010, pct.2 http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=55&l=ro
30 Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.3 din 09 iunie 2014 „Cu privire la aplicarea
de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.”, pct.1.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 306 306 04.06.2019 04.06.2019 15:46:42 15:46:42
Concluzii În conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) pct. 1)-3) CPP RM, legislatorul indică exhaustiv 3 situații și respectiv 3 acte procedurale care atribuie statutul de bănuit. În baza definiției bănuitului din art. 63 alin. (1) prima propoziție CPP RM, putem prezuma întemeiat că calitatea de bănuit ar putea începe și în alte situații, sau din momentul perfectării altor acte procedurale în afara celor indicate în alin. (1) pct. 1)-3) CPP RM în mod exaustiv. Astfel, statutul de bănuit ar putea fi atribuit din momentul emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale in personam, a ordonanței de dispunere a percheziției la domiciliul persoanei, din momentul luării deciziei de aplicare a sechestrului pe bunurile persoanei etc., dacă din conținutul acestor acte procedurale ar rezulta o bănuială rezonabilă privind comiterea unei infracțiuni, precum și în alte cazuri în care organul de urmărire penală aveau motive plauzibile pentru a-l suspecta pentru prima dată de comiterea unei fapte care este pasibilă a fi sancționată penal. Enumerarea exhaustivă a celor 3 cazuri în care persoana poate avea calitatea de bănuit în art. 63 alin. (1) pct. 1-3 CPP RM fără o specifi care sau o mențiune cel puțin că ar putea să existe și alte acte procedurale sau situații de urmărire penală, decât cele expres stabilite în lege în art. 63 alin. (1) pct. 1-3 CPP RM din care ar rezulta o bănuială rezonabilă privind comiterea unei infracțiuni de o anumită persoană, așa cum rezultă din Jurisprudența CtEDO în materie, unele spețe din practica de urmărire penală și publicații teoretice ne permit să constatăm că în acest caz ar putea exista loc pentru abuzuri din partea organului de urmărire penală. Punctele 1-3 din alin. (2) al art. 63 CPP RM stabilește de aceeași manieră exaustiv termenele maximale de menținere a calității de bănuit pentru fi ecare caz de atribuire a acestei calități procesuale în conformitate cu pct. 1-3 din alin. (2) al art. 63 CPP RM. Termenul maximal de menținere a calității de bănuit poate fi în conformitate pct. 3 din alin. (2) al art. 63 CPP RM de 3 luni, care poate fi prelungit până la 6 luni, adică acest termen este prevăzut pentru situația de emitere a unei ordonanțe de atribuire sau, cum menționează Legislatorul, de recunoaștere în calitate de bănuit. În opinia noastră, nu este asigurată o protecție efectivă asupra eventualelor abuzuri ale persoanelor investite cu dreptul de cercetare a infracțiunilor în cazurile când în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) CPP RM privitor la o persoană există anumite probe de comitere a unei infracțiuni până la punerea
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 307 307 04.06.2019 04.06.2019 15:46:43 15:46:43
sub învinuire, dar de iure persoanei respective nu îi este atribuită calitatea de bănuit și nu este tratată în această calitate procesuală, deoarece: - nu cade sub incidența a nici unuia din cele 3 cazuri prevăzute de art. 63 în alin. (1) pct. 1-3 CPP RM; - termenul maximal de menținere a statutului de bănuit nu este calculat și din momentul în care autoritățile naționale aveau motive plauzibile pentru a-l suspecta de comiterea unei infracțiuni, în afara cazului când termenul respectiv este calculat din data emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit prevăzut în alin. (2) pct. 3 CPP RM. Astfel, statutul de bănuit ar putea fi atribuit din momentul emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale in personam, a ordonanței de dispunere a percheziției la domiciliul persoanei, din momentul luării deciziei de aplicare a sechestrului pe bunurile persoanei etc, dacă din conținutul acestor acte procedurale ar rezulta o bănuială rezonabilă privind comiterea unei infracțiuni, precum și în alte cazuri în care organul de urmărire penală aveau motive plauzibile pentru a-l suspecta pentru prima dată de comiterea unei fapte care este pasibilă a fi sancționată penal. Enumerarea exhaustivă a celor 3 cazuri în care persoana poate avea calitatea de bănuit în art. 63 alin. (1) pct. 1-3 CPP RM fără o specifi care sau o mențiune cel puțin că ar putea să existe și alte acte procedurale sau situații de urmărire penală, decât cele expres stabilite la art. 63 alin. (1) pct. 1-3 CPP RM din care ar rezulta o bănuială rezonabilă privind comiterea unei infracțiuni de o anumită persoană, așa cum rezultă din Jurisprudența CtEDO în materie, unele spețe din practica de urmărire penală și publicații teoretice ne permit să constatăm că în acest caz ar putea exista loc pentru interpretarea restricitiv defavorabilă a acestor prevederi de către organul de urmărire penală și instanțele de judecată. În baza celor expuse, considerăm că este în contradicție cu prevederile art. 6 par. 1 și 3 CEDO și Jurisprudența CtEDO în materia determinării noțiunii de acuzație în materie penală și momentul de la care trebuie să înceapă pentru acuzat calcularea termenului rezonabil: - textul art. 63 alin. (1) pct. 1) – 3) CPP RM în măsura în care nu stabilește și alte acte procedurale care ar conține o „acuzație în materie penală” în conformitate cu sensul atribuit acestei noțiuni de Jurisprudența CtEDO, și care ar putea servi la recunoașterea persoanei în calitate de bănuit în procesul penal; precum și - textul art. 63 alin. (2) pct. 3) CPP RM
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 308 308 04.06.2019 04.06.2019 15:46:43 15:46:43
în măsura în care nu stabilește că termenele de 3 și respectiv de 6 luni, indicate în acestă normă pot fi calculate nu numai din momentul emiterii unei ordonanțe de recunoaștere în calitate de bănuit, dar și din momentul emiterii a oricărui act procedural care ar conține o „acuzație în materie penală” în conformitate cu Jurisprudența CtEDO și care ar putea servi la recunoașterea persoanei în calitate de bănuit în procesul penal (a ordonanței de începere a urmăririi penale in personam; a ordonanței de dispunere a percheziției; a autorizației de aplicare a sechestrului asupra bunurilor unei persoane, etc.).
Recomandări Pentru Legislativ: ■ a completa textul art. 63 alin. (1) pct. 1) – 3) CPP RM și cu alte cazuri / acte procedurale care ar conține o „acuzație în materie penală” în conformitate cu sensul atribuit acestei noțiuni de Jurisprudența CtEDO, și care ar putea servi la recunoașterea persoanei în calitate de bănuit în procesul penal; ■ a exclude din textul art. 63 alin. (1) pct. 2) CPP RM expresia neprivativă de libertate; ■ a completa textul art. 63 alin. (2) pct. 3) CPP RM cu prevederi privitor la faptul că termenele de 3 și respectiv de 6 luni indicate în acestă normă pot fi calculate nu numai din momentul emiterii unei ordonanțe de recunoaștere în calitate de bănuit, dar și din momentul emiterii a oricărui act procedural care ar conține o „acuzație în materie penală” în conformitate cu Jurisprudența CtEDO și care ar putea servi la recunoașterea persoanei în calitate de bănuit în procesul penal.
Pentru instanțele de judecată până la modifi carea și completarea propusă a art. 63 CPP RM: ■ aplicarea în mod direct a art.6 par.1 și 3 CEDO și jurisprudenței în materia respectivă a CtEDO în baza art.7 alin. (8) CPP al RM în spețele privitor la calcularea termenului de menținere în calitate de bănuit, începând nu numai cu data emiterii actelor procedurale prevăzute în art. 63 alin. (1) pct.1)-3), dar și din data emiterii altor acte procedurale care ar conține o „acuzație în materie penală” în conformitate cu sensul atribuit acestei noțiuni de Jurisprudența CtEDO și care ar putea servi la recunoașterea persoanei în calitate de bănuit în procesul penal; ■ informarea despre aplicarea directă a prevederilor art.6 par.1 și 3 CEDO și a jurisprudenței pertinente a CtEDO aceasta autoritatea care a adoptat nor-
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 309 309 04.06.2019 04.06.2019 15:46:43 15:46:43
ma națională respectivă (textul art. 63 alin. (1) pct.1)-3) CPP RM și art. 63 alin. (2) pct. 3 CPP RM) și Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu art.7 alin. (5) CPP RM. Stabilirea faptului că termenul de menținere a calității de bănuit trebuie să fi e calculat începând nu numai cu data emiterii actelor procedurale prevăzute în art. 63 alin. (1) pct.1)-3) CPP RM (proces-verbal de reținere; ordonanță sau încheiere de aplicare a măsurii preventive sau ordonanța de atribuire a calității de bănuit), dar și începând cu data emiterii oricăror acte procedurale care ar conține o „bănuială rezonabilă privind comiterea unei infracțiuni de o anumită persoană” (ordonanța de începere a urmăririi penale; ordonanța de dispu- nere a percheziției; ordonanța de ridicare a bunurilor; încheierea de aplicare a sechestrului; decizia de blocare a conturilor bancare etc.) Organul de urmărie penală care a emis ordonanța de începere a urmăririi penale in personam este obligat prin prisma prevederilor art. 6 par. 3 CEDO și a art. 64 alin. (2) pct. 1)-3) CPP RM să informeze persoana vizată, reprezentantul și apărătorul și să le înmâneze o copie a actului respectiv. Această obligație se referă și la cazurile când o „bănuială rezonabilă privind comiterea infracțiunii de o anumită persoană” rezultă numai din partea descriptivă a ordonanței de începere a urmăririi penale. Pentru a anula ordonanța de punere sub învinuire pe motivul că a expirat termenul de menținere în calitate de bănuit atibuit prin alte acte procedurale decât cele prevăzute în art. 63 alin. (1) pct.1)-3) CPP RM, instanțele naționale trebuie să stabilească că sunt întrunite cumulativ 3 condiții: I. existența unei „acuzații în materie penală”; II. notifi carea ofi cială despre această acuzație (cu derogările stabilite în art.
63 alin. (11) CPP RM). A doua condiție - nu trebuie să fi e stabilită de jude-
cătorul de instrucție pentru a constata expirarea termenului de menținere a calității de bănuit, atunci când petiționarul sau avocatul său probează că partea acuzării a ezitat să-și onoreze obligațiile de informare a bănuitului despre emiterea unui act procedural care ar conține „acuzații în materie penală” con-
trar prevederilor art. 63 alin. (11) CPP RM.
III. constatarea „repercusiunilor importante” pentru persoana suspectată de comiterea infracțiunii.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 310 310 04.06.2019 04.06.2019 15:46:44 15:46:44
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. CtEDO, Leva v. Moldovei, 15.03.2010, par.63 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/ Pages/search.aspx#. (accesat la: 01.06.2018). 2. CtEDO, Panovits v. Cyprus, 11 decembrie 2008, pct.unctele 72-73, http://hudoc. echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-90244#. (accesat la: 01.06.2018). 3. CtEDO, Țurcan și Țurcan v. Moldovei, 23.10.2007, par. 56-64, http://hudoc.echr. coe.int/sites/eng/Pages/search.aspx#. (accesat la: 01.06.2018). 4. CtEDO, Van der Leer v. Olanda, 21.02.1990, par. 28, http://hudoc.echr.coe.int/ sites/eng/pages/search.aspx?i=001-57620#. (accesat la: 01.06.2018). 5. Decizia CC nr.25 (pct. 34) din 29.03.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.20g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 63 alin. (1) punctele 1)-3) și alin. (2) pct. 3) din Codul de Procedură Penală (recunoașterea calității de bănuit a persoanei) - http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=decizii&docid=441&l=ro. (accesat la: 01.06.2018). 6. Decizia CP CSJ din 25.09.12 Dosarul nr.1ra - 582/12. 7. Dolea Igor. (colectiv) Codul de procedură penală. Comentariu. 8. Dolea Igor. (colectiv). Codul de Procedură Penală. Comentariu. Chișinău. 2005. 9. Hotărâre nr.17 (pct. 61) din 19.05.2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 191 din Codul de procedură penală (liberarea provizorie sub control judiciar) (Sesizarea nr. 33g/2016), http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=hota riri&docid=580&l=ro. (accesat la: 01.06.2018). 10. Hotărârea nr. 26 (pct. 12) din 23.11.2010 asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de Procedură Penală, Publicat: 03.12.2010 în Monitorul Ofi cial Nr. 235-240 art Nr. 27. 11. Hotărârea nr. 26 (pct. 8) din 23 noiembrie 2010 asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de Procedură Penală. 12. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.3 (pct. 1) din 09 iunie 2014 „Cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”. 13. Hotărîrea Curții Constituționale nr.10 (pct. 2) din 16.04.2010 pentru revizuirea Hotărîrii Curții Constituționale nr.16 din 28.05.1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituția Republicii Moldova” în redacția Hotărârii nr.39 din 09.07.2001 (Monitorul Ofi cial 58-60/9, 23.04.2010, http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=55&l=ro. (accesat la: 01.06.2018). 14. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9005. (accesat la: 01.06.2018). 15. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9150. (accesat la: 01.06.2018). 16. Ialanji Arina, Dreptul acuzatului de a cunoaște învinuirea în lumina jurisprudenței CtEDO. În: Revista Institutului Național de Justiție, 2018, nr. 1 (44), p.36 17. Ordinul nr.195 (pct. 5) din 30 martie 2018 Cu privire la aprobarea procedurii standard de operare pentru reținere.
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 311 311 04.06.2019 04.06.2019 15:46:44 15:46:44
18. Osoianu Tudor.Vidaicu Mihaiela. Reținerea persoanei de către poliție. Concluziile unei cercetări. Chișinău, 2015. 19. Pîntea Andrei. Bănuiala rezonabilă: cadru procesual penal național și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018. 20. Sesizarea 130g din 3 noiembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a unei sintagme ale art.63 alin. (2) pct. 3 din Codul de Procedură Penală, publicată pe pagina web a CC http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=sesizari&docid=52 5&l=ro. (accesat la: 01.06.2018) ; a se vedea și Decizia colegiului penal al CSJ din 28 mai 2014, Dosarul nr. 1re-150/14 http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=2133. (accesat la: 01.06.2018). 21. Udroiu Mihail. (colectiv). Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. București: Editura C. H. Beck, 2017. 22. Udroiu Mihail. Procedură penală. Partea specială. București: Editura C. H. Beck, 2017.
Tudor OSOIANU, doctor în drept, conferențiar universitar, cercetătotr științifi c coordonator
7114_ASM_Dezvoltarea 7114_ASM_Dezvoltarea cadrului cadrului juridic.indd juridic.indd 312 312 04.06.2019 04.06.2019 15:46:44 15:46:44