10 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
PROCEDURA APLICĂRII MĂSURILOR DE PROTECȚIE A VICTIMELOR VIOLENȚEI ÎN FAMILIE
Dinu OSTAVCIUC, doctor în drept, conferențiar universitar rector, Academia „Ștefan cel Mare” a MAI Tudor OSOIANU, doctor în drept, profesor universitar Catedra procedură penală, criminalistică și securitate informațională, Academia „Ștefan cel Mare” a MAI
Rezumat Violența în familie este o infracțiune actuală și răspândită, de prevenireași combaterea căreia este preocupată întreaga societate, implicitși organele de aplicare a legii, cele din domeniul mediciniiși protecției sociale etc. Această infracțiune, făcând parte din infracțiunile contra familieiși mi norilor, aduce atingeri drepturilor membrilor de familie, a demnității lor umane, a diferitor stări psihologice, fizice, economiceși de altă natură. De aceea, statul este obligat să intervină cu eficiente instrumente în vederea preveniriiși comba terii acestui flagel criminogen. În Republica Moldova este elaborată politica națională de ocrotireși spri jinire a familiei, catalogând, în acest sens, violența în familie ca pe o importan tă problemă de sănătate publică. Acest fapt nu este altceva decât o implicare activă a statului privind consolidarea, ocrotireași sprijinirea familiei, asigurarea respectării principiilor fundamentale ale legislației cu privire la familie, realiza rea egalității de gen între femeiși bărbați, asigurarea drepturilorși intereselor copiilorși, nu în ultimul rând, ale bărbaților care, de asemenea, pot fi subiecți pasivi ai violenței în familie. Cuvinte-cheie: victimă, violență în familie, măsuri de protecție, cerere, de mers, încheiere, ordonanță, organ de urmărire penală, procuror, judecător de instrucție.
Summary Domestic violence is a current and widespread crime, with the preventi on and combating of which is concerned the whole society, implicitly also the law enforcement bodies, those in the field of medicine and social protection, etc. This offence, as a part of crimes against the family and minors, infringes on the rights of family members, their human dignity, and various psychologi cal, physical, economic and other conditions. Therefore, the state is obliged to intervene with effective tools to prevent and combat this criminogenic scourge. The Republic of Moldova is developing a national policy for the protection and support of the family, categorizing, in this regard, domestic violence as an important public health issue. This is nothing more than an active involvement of the state in strengthening, protecting and supporting the family, ensuring compliance with the fundamental principles of family law, achieving gender 09 decembrie 2021 11 equality, ensuring the rights and interests of children and, last but not least, men who may also be passive victims of domestic violence. Keywords:victim, domestic violence, protection measures, application, request, conclusion, ordinance, criminal investigation body, prosecutor, inves tigating judge.
În cauza Bevacquași S. c. Bulgariei (Hot. CtEDO din 12.06.2008), CtEDO a demonstrat cu succes că statul este responsabil de încălcările drepturilor omului în sfera privată a vieții persoanei. Prin Hotărârea respectivă, Curtea a recunoscut obligația pozitivă a statului de a preveni încălcările drepturilor omului între două persoane private în cazurile de violență în familie, decla rând că violența în familie nu mai poate fi tratată ca o problemă personală din
cauza efectului devastator pe care îl are asupra victimei.1
Prin urmare, instituțiile statului s-au preocupat de acest subiect sensi bilși au adoptat suficiente acte normative, acordând organelor abilitate me canisme eficiente pentru a preveniși combate violența în familie, a proteja victimele, precumși pentru a urmări penal agresorii. Legislația procesuală penală reglementează și acordă anumite drep turi victimei violenței în familie, implicit dreptul la o protecție atunci când este începută urmărirea penală pe faptul unei violențe în familie. În general, organul de urmărire penală și procurorul sunt obligați prin lege de a lua măsuri pentru asigurarea securității participanților la procesși
a altor persoane.2
Obligația pozitivă a statelor ce rezultă din art. 3 CEDO include pe de o parte o obligație de a crea un cadru legal care are scopul de a preveniși de a pedepsi maltratările între indivizi, pe de altă parte când statul este sigur de un risc iminent de maltratare între indivizi sau dacă acestea s-au întâmplat deja, o obligație să aplice în practică legile corespunzătoare, protejând victi meleși pedepsind responsabilii care au cauzat maltratarea propriu-zisă. Drept primă obligație, (s.a.) Curtea remarcă faptul că din concluziile din trecut, autoritățile au creat deja un cadru legal care permite luarea mă surilor împotriva persoanelor acuzate de violență domestică (vedeți Eremia, 3564/11, § 57; Mudric v. Republica Moldova, nr 74839/10, § 48, 16 iulie 2013; B. v. Republica Moldova, nr. 61382/09, § 50, 16 iulie 2013; T.M. și C.M. v. Repu
blica Moldova, nr 26608/11, § 44, 28 ianuarie 2014).3
CtEDO a dedus că autoritățile nuși-au îndeplinit corect obligația po zitivă de a preveni pericolul realși imediat al violenței domestice la adresa
1 Alexandru Prisac. Comentariul Codului de procedură civilă al Republicii Moldova.
Chișinău. Editura Cartea Juridică. 2019, p. 853.
2 A se vedea prevederile art. 215 CPP. 3 Hot. CtEDO Munteanu c. Republicii Moldova, din 26.05.2020 (§.69). Disponibilă:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-202554 (accesat: 03.11.2020) 12 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice reclamanților.4
CtEDO a criticat omisiunea de a acorda protecție efectivă victimelor
violenței în familie un timp îndelungat.5
CtEDO nu a agreat suspendarea condiționată a urmăririi penale în privința unei persoane, deși instanța de judecată a prelungit ordonanța de protecție doar patru zile mai devreme pe motiv că A. încă mai prezenta pe ricol pentru prima reclamantă. În aceeași cauză, Curtea a criticat autoritățile naționale, care nu au examinat impactul neexecutării de către un ofițer de poliție a ordonanței emise de către instanța de judecată în privința ordinii pu
bliceși nu au pornit urmărirea penală în temeiul art. 320 al CP.6
Atunci când ne referim la investigarea infracțiunii de violență în fami lie, pe lângă măsurile ce se impun a fi luate în ordinea art. 215 CPP, organul de urmărire penală și procurorul sunt obligați să intervină pentru luarea unor măsuri suplimentareși specifice. Potrivit art. 215/1 alin. (1) CPP, Dacă în cadrul procesului penal se con stată că victima violenței în familie se află în pericol de a fi supusă violenței sau altor acțiuni ilegale, inclusiv de distrugere a bunurilor sale, organul de urmări re penală sau procurorul este obligat să intervină neîntârziat pentru a asigura obținerea măsurilor de protecție. Aceste prevederi sunt importante, deoarece este firesc faptul că atunci când este comisă infracțiunea de violență în fami lie, victima infracțiunii este într-un pericol iminent, aceasta poate fi umilită în continuare, agresată fizic, psihic, sexual etc. Respectiv, organul de urmă rire penală sau procurorul este obligat să intervină de urgență nu doar în documentarea cazului, darși pentru a lua unele măsuri de protecție a acestei victime. Or, în caz contrar, consecințele faptei criminale pot duce la urmări mai drastice. Ținând cont de specificul acestei infracțiuni, în continuare vom încerca să examinăm câteva aspecte importante de procedură penală. Astfel, în pri mul rând trebuie să identificăm acțiunile ce urmează a fi întreprinse de orga nul de urmărire penală și procuror pentru aplicarea măsurilor de protecție? Care sunt acele măsuri de protecție? Cine aplică măsurile de protecție în cazul violenței în familie? Care este procedura privind examinarea demersului de aplicare a măsurilor de protecție? Care este termenul de aplicare a măsurilor
4 Hot. CtEDO Munteanu c. Republicii Moldova, din 26.05.2020 (§.74). Disponibilă:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-202554 (accesat: 03.11.2020)
5 ,,În ciuda tuturor dovezilor din dosar, atât instanțele de judecată, cât și procuratura au
refuzat până la data de 29 septembrie 2011 să ofere protecție efectivă. Reiese că recla mantele nu au beneficiat de protecție efectivă timp de un an de la primul incident de vio lență fizică și timp de jumătate de an de la depunerea cererii pentru emiterea ordonanței de protecție.” Hot CtEDO T.M. și C.M. c. Republicii Moldova, din 28.01.2014 (§. 48). Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-154882 (accesată: 03.11.2021)
6 Hot CtEDO Eremia c. Moldovei, din 28.05.2013 (§. 63, 64). Disponibilă: http://hudoc.
echr.coe.int/eng?i=001-145943 (accesată: 02.11.2021) 09 decembrie 2021 13
de protecție? Care este modalitatea de contestare a acestora? Cum se pun în executare actele de protecție? etc. Vorbind la general, reieșind din dispozițiile legale, măsura de protecție în cazul violenței în familie constă în emiterea unei încheieri a instanței de ju decată privind acordarea unei ordonanțe de protecție, la demersul organului de urmărire penală sau al procurorului, precumși la cererea părții vătămate. Dreptul la înaintarea demersuluiși a cererii privind emiterea ordonanței de protecție este acordat părților menționate prin prisma art. 215/1 alin. (2) CPP. Din analiza conținutului art. 215/1 alin. (1) și (2) CPP, desprindem remedii suficiente, privind sesizarea instanței în vederea acor dării măsurii respective de protecție. Prin urmare, legea acordă dreptul nu doar procurorului, ciși organului de urmărire penală (în baza demersului) și a părții vătămate (în baza cererii) de a solicita direct instanței acordarea protecției. Acest fapt se prezintă ca o excepție, deoarece în instanța de ju decată demersurile pot fi înaintate doar de procuror. Însă odată ce în cazul violenței în familie intervenția organelor de drept trebuie să fie neîntârziată și urgentă pentru ocrotirea intereselor victimeiși protecției acesteia față de agresor, legislația procesuală penală, făcând o excepție, acordă acest dreptși organului de urmărire penală și părții vătămate. Constatăm o omisiune în normele procesuale penale, care nu acordă dreptul victimei de a înainta o cerere direct în instanța de judecată privind emiterea ordonanței de protecție. Din conținutul art. 215/1 alin. (2) CPP reiese că acest drept este acordat doar părții vătămate, ceea ce limitează și constrânge drepturile victimei, ori ultima beneficiază inclusivși de dreptul
de a decide cu privire la statutul de parte vătămată, cu excepția minorilor.7
Pe de altă parte, potrivit art. 58 alin. (5) CPP, Victima, de îndată ce a fost iden tificată, beneficiază în condițiile legii de dreptul la protecțieși compensare, precumși de dreptul de a depune o cerere privind aplicarea măsurilor de pro tecție. În consecință, există două norme procesuale penale între care există contradicții, deși art. 215/1 CPP este o normă specială în acest sens, adică aplicabilă comparativ cu norma generală prevăzută în art. 58 CPP. Pentru neinterpretarea ambiguă a normelor respective, propunem modificarea art. 215/1 alin. (2) CPP, astfel încât victimei violenței în familie să i se acorde în mod expres același drept de care beneficiază partea vătămată. Totodată, reiterăm specificulși urmările prejudiciabile ale infracțiunii date, grație cărora considerăm că victima violenței în familie trebuie să dis pună de drepturile prevăzute în art. 58 alin. (4) CPP, indiferent dacă este re cunoscută în calitate de parte vătămată sau parte civilă. Astfel, această vic timă trebuie să dispună de dreptul să fie consultată și asistată de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat în cazul în care nu dispune de mijloace bănești pentru a plăti avocatul; să fie însoțită de o persoană de încre
7 A se vedea prevederile art. 59 alin. (1) CPP
14 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
dere, alături de avocatul său, la toate cercetările, inclusiv laședințele închise; să primească o hotărâre judecătorească referitoare la compensarea materia lă pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune. În așa mod, credem că victimei acestei infracțiuni i se vor garanta efectiv drepturile sale procesuale. Cu alte cuvinte, intervine necesitatea modificăriiși completării art. 58 alin. (4) CPP. În aceiași ordine de idei, considerăm oportună modificareași comple tarea art. 215/1 CPP, astfel încât în tot conținutul normei vizate să fie unifi cate noțiunile de victimă și parte vătămată, prin utilizarea sintagmei „victimă sau parte vătămată”. Or, în unele situații partea vătămată esteși ea lipsită de unele garanții care sunt acordate victimei. Astfel, din conținutul art. 215/1 alin. (3), (3/1) și (4/1) CPP măsurile de protecție sunt aplicabile doar victi meiși nu părții vătămate, ceea ce este alogic. O altă problemă la care dorim să ne referimși să o punem în discuțieține de termenul de înaintare a demersului de către organul de urmărire pe nală sau de procuror. Astfel, art. 215/1 CPP nu reglementează termenul de înaintare a demersului în instanța de judecată pentru emiterea ordonanței de protecție. Prin această reglementare legea acordă dreptul organului de ur mărire penală și procurorului de a decide echivocși unilateral termenul de înaintare a demersului respectiv. Acest fapt este unul ce nu asigură victimei sau părții vătămate a cazurilor de violență în familie suficiente garanții, de oarece acești subiecți pot înainta demersul în instanța de judecată la propria lor discreție. Suntem de părerea că legea procesuală penală trebuie modificată și completată întrucât din momentul constatării temeiurilorși motivelor de aplicare a măsurii de protecție vizate, imediat organul de urmărire penală sau procurorul trebuie să intervină pentru a asigura obținerea măsurilor de protecție. În aceeași ordine de idei, constatăm că problema este cu mult mai gravă în sensul protecției victimei. Astfel, organul de urmărire penală și procurorul sunt lipsiți de dreptul de a aplica o măsură prin care ar proteja imediat victima sau partea vătămată a violenței în familie. După cum am menționat, legea nici nu prevede un termen anumit cu privire la înaintarea demersului corespunză tor. În această discrepanță apare întrebarea: este sau va fi oare protejată victi ma infracțiunii în intervalul de timp de la întocmirea demersuluiși înaintarea lui instanței de judecată sau în intervalul de timp în care instanța va examina demersul? Și mai grav să ne imaginăm că fapta criminală s-a produs în afara orelor de serviciu, când în instanță nu activează cancelaria etc. Actuala prevedere din CPP nu acordă garanții suficiente, în viziunea noastră, la acest capitol. Soluția ar puea să fie una simplă, și anume în acor darea dreptului organului de urmărire penală și procurorului de a interveni prin emiterea unui ordin de restricție de urgență în cazurile ce nu suferă amâ nareși în cazul de delict flagrant.
09 decembrie 2021 15
Argumentele noastre sunt dictate de prevederile Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenireași combaterea violenței în familie. Astfel, potrivit art. 2 din Legea menționată, ordin de restricție de urgență este un act administrativ emis de poliție, prin care sunt aplicate măsuri de protecție me nite să asigure înlăturarea imediată a agresorului din locuința familiei supuse violențeiși stabilirea unor interdicții prevăzute de lege, în vederea prevenirii repetării/ comiterii actelor de violență, garantând astfel siguranță victimeiși
altor membri ai familiei în locuința lorși în afara acesteia.8
Prin urmare, poliția este în drept să emită un ordin de restricție de urgență, în cazurile prevăzute de lege, pe o perioadă de 10 zile care, în cazul depunerii cererii privind eliberarea ordonanței de protecție, se prelungește de drept până când instanța de judecată nu se expune asupra cererii victimei. Cu alte cuvinte, poliției, în calitate de organ de constatare, îi sunt acordate su ficiente pârghii în vederea protecției victimei infracțiunii de violență în fami lie, iar organului de urmărire penală și procurorului nu. Mai mult decât atât, organul de urmărire penală și procurorul sunt abilitați cu dreptul de a con stata bănuiala rezonabilă și a dispune începerea urmăririi penale etc. Deci, pentru o contravenție sau în cazul constatării bănuielii rezonabile cu privire la infracțiune de către organele de constatare legea acordă instrumenteși pârghii efective, iar atunci când se constată comiterea infracțiunii legea nu le
8 În conformitate cu prevederile art. 121 din Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la
prevenireași combaterea violenței în familie, (1) În caz de stabilire la locul faptei, ca urmare a evaluării riscurilor, a circumstanțelor din care rezultă o bănuială rezonabilă că au fost comise acte de violență în familieși/sau persistă un pericol iminent de repeta re sau comitere a acțiunilor violente, organul de poliție este obligat să dispună imediat eliberarea ordinului de restricție de urgență în privința agresorului pentru înlăturarea situației de criză și, concomitent, întreprinde acțiunile necesare de constatare a comi terii infracțiunii de violență în familie. (11) Organul de poliție are dreptul să aplice în privința agresorului una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) obligarea de a părăsi temporar locuința comună ori de a sta departe de locuința victimei; b) interzice rea de a se apropia de victimă, respectând distanța ce ar asigura securitatea acesteiași excluzând orice contact vizual cu victimași/sau copiii; c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin orice alte mijloace de comunicare, cu victimași/sau copiii; d) interzicerea de a păstrași purta arma. (2) Ordinul de restricție de urgență se eliberează pentru o perioadă de până la 10 zileși se pune îndată în aplicare, agresorulși victima (în cazul copiilor – reprezentantul legal al victimei) fiind informați despre restricțiile apli cate, drepturileși obligațiile care le revinși despre răspunderea pentru neexecutarea cerințelor ordinului de restricție. (3) Supravegherea îndeplinirii măsurilor stabilite în ordinul de restricție de urgență se exercită de către angajații postului sau ai sectorului de poliție din localitate în modul prevăzut de lege. (4) Agresorul are dreptul să conteste ordinul de restricție de urgență în instanța de judecată în condițiile contenciosului ad ministrativ. Depunerea cererii nu suspendă acțiunea ordinului de restricție. (5) Victima are dreptul, în perioada de acțiune a ordinului de restricție de urgență, să solicite, în condițiile legii, eliberarea ordonanței de protecție. Acțiunea ordinului de restricție de urgență, în acest caz, se prelungește de dreptși încetează odată cu punerea în aplicare a măsurilor de protecție stabilite de judecată.
16 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
acordă. În concluzie, considerăm că este necesară modificareași completarea legii procesuale penale prin acordarea dreptului de a emite un astfel de ordin organului de urmărire penală și procurorului. O altă soluție în acest sens ar fi acordarea dreptului de a emite ordonanța de protecție organului de urmărire penală și procurorului, iar în termen de 24 ore, acești subiecți să fie obligați să înainteze demers instanței de judecată în vederea legalizării acțiunii efectuate, prezentândși probele care indică temeiulși motivul dispunerii. Și primași a doua soluție este corectă, deoarece organul de urmărire penală sau procurorul trebuie să intervină imediat în vederea protecției victi mei, a celorlalți membri de familie, a copiilor, a bunurilor etc. Doar în așa mod putem vorbi despre o asigurare eficientă a victimelorși părților vătămate a violenței în familie. În continuare ne propunem să abordăm conținutul demersului orga nului de urmărire penală în vederea emiterii ordonanței de protecție. După noi, demersul respectiv trebuie să cuprindă: instanța de jude cată în adresa căreia este înaintat demersul; datași locul întocmirii; numele, prenumeleși calitatea persoanei care înaintează demersul; fapta penală (fa bula); prevederile legale în care aceasta se încadrează și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită; circumstanțele, însoțite de probe per tinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că făptuitorul a săvârșit fapta de violență în familie; circumstanța actului de violență, intensitatea, durata, consecințele suportateși alte circumstanțe care indică necesitatea aplicării măsurilor de protecție; circumstanțele care justifică aplicarea măsurilor de restricție; date despre agresor; date despre victima infracțiunii; date despre prezența copiilor în familie; propunerea organului de urmărire penală sau a procurorului privind aplicarea anumitor măsuriși argumentele justificatoa re; durata solicitării aplicării măsurilor de protecție; indicarea organului ce va supraveghea executarea măsurilor de protecție; temeiul legal al emiterii demersuluiși semnătura celui care l-a întocmit. În același timp, la demers se vor anexa toate materialeleși probele care confirmă temeiurile de emitere a ordonanței de protecție, precumși temeiurile privind aplicarea măsurilor de protecție, care anume, și motivarea lor. Cât privește anexa la demers, este de reținut că aceasta presupune copiile confirmative, după caz, a următoarelor acte: sesizarea organului de urmărire penală, cercetarea la fața locului, declarațiile victimei, declarațiile martorilor (inclusiv ale membrilor de familie), actul de dispunere a consta tărilor medico-legale, constatările medico-legale (în cazul în care acestea sunt executate), actele medicale (în cazul internării victimei în spital), planul personalizat de siguranță a victimei (dacă acesta persistă), fișa de referire a cazului de violență în familie pentru asistență și protecție a victimelor (dacă există), chestionarul de constatareși evaluare a riscurilor, chestionarul de 09 decembrie 2021 17
identificare a cazului de violență în familie, ordinul de restricție de urgență și procesul-verbal de înmânare a acestuia (în cazul în care acestea a fost emise de poliție), avertizarea scrisă (în cazul în care au fost făcute asemenea aver tizări agresorului), fișa de consiliere psihologică a victimei (în cazul când victima a fost deja consiliată psihologic), informația cu privire la comiterea anterioară a cazurilor de violență în familie (contravențional sau penal), pro cesele-verbale privind intervențiile echipelor multidisciplinare în cazurile violenței în familie (dacă există), procesele-verbale de evaluare a condițiilor de trai (dacă există). Demersul privind emiterea ordonanței de protecție se depune la instanța de judecată în raza activității organului de urmărire penală care l-a întocmitși l-a înaintat. Acest demers, aleatoriu, va fi atribuit spre examinare unui judecător din cadrul instanței de judecată. Potrivit art. 215/1 alin. (3) CPP, Instanța de judecată, prin încheiere, emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o ordonanță de protecție, prin care poate oferi protecție victimeiși copiilor ei, ... Analizând prevederile acestei norme constatăm faptul că instanța de judecată, judecând cererea privind aplicarea măsurilor de protecție, emite o încheiere. Încheierea trebuie să fie motivată și, prin aceasta, se dispune ad miterea sau respingerea cererii înaintate. Prin această încheiere, judecătorul emite o ordonanță de protecție victimeiși copiilor ei, în termen de 24 ore de la primirea cererii spre examinare. Termenul respectiv decurge nu din mo mentul înregistrării cererii în cancelaria instanței de judecată, ci din momen tul primirii cererii spre examinare de către judecătorul desemnat. La prima vedere, s-ar părea că situația este clară, iar procedura – una simplă. Totuși, există mai multe neclarități și coliziuni juridice la care, în mod special, am dori să facem referire, or, aceste aspectețin nemijlocit de proce dură. Astfel, din norma discutată nu este clar în primul rând cine din jude cători va examina cerereași de către care instanță de judecată? Totodată, nu este clară de competența cărei instanțe de judecată ține examinarea cererii, de instanța civilă ori penală, fie de judecătorul de instrucție? În conformitate cu prevederile art. 278/7 alin. (1) din Codul de pro cedură civilă, Instanța de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii privind aplicarea măsurilor de protecție, o încheiere prin care admite sau res pinge cererea. După cum observăm, aceleași prevederi le are nu doar legea procesuală penală, darși legea procesuală civilă. Potrivit art. 2 alin. (4) CPP, Normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate nu mai cu condiția includerii lor în prezentul cod. Prin urmare, considerăm că în cazul în care există o bănuială rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de violență în familie, cerereași demersul privind emiterea ordonanței de protecție, la faza urmăririi penale, urmează a fi soluționată de judecătorul de 18 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
instrucție. Or, ultimul, potrivit art. 41 CPP, ...asigură controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale... Respectiv, întreaga procedură cu privire la exa minarea cereriiși demersului, emiterea ordonanței de protecție, punerea în aplicare a acesteiaține anume de competența judecătorului de instrucție în cursul urmăririi penale. Bunăoară, în conformitate cu prevederile art. 41 pct. 7) CPP, Judecă torul de instrucție asigură controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale prin efectuarea altor acțiuni procesuale prevăzute de prezentul cod. Sintagma „instanța de judecată” menționată în art. 215/1 CPP includeși „judecătorul de instrucție”. Totodată, în susținerea argumentelor menționate vineși reglementa rea din art. 6 pct. 16) CPP, care indică noțiunea de instanță de judecată. Astfel, instanță judecătorească este orice instanță, parte componentă a sistemului ju decătoresc al Republicii Moldova, care judecă cauza penală în primă instanță, în ordine de apel sau de recurs, ori pe căile extraordinare de atac, precumși care soluționează plângeri împotriva acțiunilorși actelor organelor de urmă rire penală și ale organelor de executare a hotărârilor judecătoreștiși sancțio nează efectuarea unor acțiuni procedurale. Conform dispozițiilor art. 6 pct. 24) CPP, judecător de instrucție este judecător abilitat cu unele atribuții proprii urmăririi penale, precumși de con trol judiciar asupra acțiunilor procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale. În același context, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenireași combaterea violenței în familie, Cererea sau demer sul pentru eliberarea ordonanței de protecție depuse în instanță de judecată se examinează conform Codului de procedură civilă, Codului de procedură penală. Prin urmare, întocmireași înaintarea demersului organului de urmări re penală sau a procurorului, precumși cererea victimei sau a părții vătămate se face în cadrul procesului penal, respectivși examinarea acestora se va face de către judecătorul de instrucție din cadrul instanței de judecată în raza că reia se efectuează urmărirea penală. Bine înțeles este faptul că victima sau partea vătămată nu este limitată în dreptul, de sine stătător, de a înainta o cerere în ordinea civilă în baza Co dului de procedură civilă și a Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la preve nireași combaterea violenței în familie. O altă subtilitate ce trebuie analizată ține de dispoziția art. 215/1 alin. (3) CPP, care lipsește în mod evident organul de urmărire penală și procu rorul de dreptul la examinarea demersului înaintat de către aceștia pentru obținerea măsurilor de protecție. Astfel, potrivit art. 215/1 alin. (2) CPP, De mersul de obținere a măsurilor de protecție poate fi înaintat de către organul de urmărire penală sau de către procurorși în baza cererii părții vătămate. Potrivit acestei norme, legea acordă subiecților menționați dreptul de a îna inta demers. Aici am dori să atragem atenția la faptul că legislația procesuală 09 decembrie 2021 19
penală face distincție între demersși cerere. Cu alte cuvinte, demersul este înaintat de organul de urmărire penală, iar cererea de către partea vătămată (victimă). Potrivit art. 215/1 alin. (3) CPP, Instanța de judecată, prin înche iere, emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o ordonanță de protecție, ...Ast fel, norma în cauză indică numai despre examinarea cererii, adică a sesizării instanței de către partea vătămată (victimă). Ținând cont de cele explicate, considerăm oportun a modificași com pleta normele de procedură penală, astfel încât să fie indicat în mod expres examinareași a demersului privind obținerea măsurilor de protecție în ca zul infracțiunilor de violență în familie. Tot aici, este necesară modificareași completarea normei prevăzute la art. 41 CPP, întrucât să prevadă expres dreptul judecătorului de instrucție la examinarea demersuluiși a cererii pri vind aplicarea măsurilor de protecție, prin emiterea ordonanței corespunză toare. În continuare, după ce am explicat viziunea noastră referitor la dezi deratele ce indicau la ambiguități, vom trece la procedura de examinare a de mersuluiși cererii privind aplicarea măsurilor de protecție. Este logic faptul că anume demersulși cererea respectivă constituie temeiul de drept pentru începerea procedurii de examinare privind aplicarea măsurilor de protecție în cazul infracțiunilor de violență în familie. După noi, demersulși cererea respectivă se examinează de către jude cătorul de instrucție în ședință închisă, cu participarea părții care a înaintat demersul sau cererea. Prezența reprezentantului organului de urmărire pe nală sau a procurorului care examinează fapta infracțională de violență în familie este obligatorie, chiarși în cazul în care victima sau partea vătămată a sesizat instanța de judecată. Totodată, în cazul examinării demersului or ganului de urmărire penală sau a procurorului, ultimii vor înștiința victima sau partea vătămată despre înaintarea acestui demersși vor asigura prezența acestora în ședința de judecată. În situația în care victima sau partea vătăma tă este internată în instituția medicală, aceasta poate participa dacă starea sănătății îi permite, în caz contrar examinarea demersului se va face în lipsa acestor părți. La fel, în cadrulședinței de judecată se va asigura de organul de ur mărire penală sau de procuror prezența bănuitului sau învinuitului. Este de menționat faptul că pot fi interpretări ambigue cu privire la presupusul agresor, în cazul în care acesta nu deține un statut procesual în cadrul pro cesului penal. Considerăm că indiferent dacă s-a reușit la această etapă de a recunoaște persoana în calitate de bănuit sau învinuit cu prezența fizică, ori cum, având bănuiala rezonabilă în privința acestuia, organul de urmărire pe nală sau procurorul poate emite ordonanțele respectiveși în lipsa persoanei, prin contumacie. Prezența apărătorului în cadrulședinței de judecată este obligatorie. La ședința de judecată participă și reprezentanții legali, în condi 20 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
țiile CPP. Prezența acestor părți este asigurată de organul de urmărire penală sau procuror, ținând cont de faptul că termenul de examinare a demersului este de 24 ore de la primirea acestuia. În cazul în care bănuitul sau învinuitul lipsește, examinarea cereriiși a demersului va fi efectuată în lipsa acestora. Dacă din motive justificate lipsește victima sau partea vătămată, examinarea demersului se va efectuași în lipsa acestora. Atunci când victima sau partea vătămată este reprezentată de reprezentanții legali, fie de apărători, prezența ultimilor este obligatorie. Înainte de a fi depus la judecătorul de instrucție, demersul cu privire la obținerea măsurilor de protecție, împreună cu toate materialeleși probe le anexate la acesta, se prezintă în prealabil victimei sau părții vătămate, fie reprezentanților acestora, bănuitului sau învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoștință de acestea. În cazul în care aceste părți se află în imposibilitate să ia cunoștință de demers, cu anexele sale, organul de urmărire penală sau procurorul transmit demersul judecătorului de instrucție, care, la solicitarea părților ce participă la examinarea cauzei, le va oferi sufici ent timp pentru a lua cunoștință de conținutul lor înainte de începereaședinței. În termenul fixat, judecătorul de instrucție deschideședința de judeca tă, anunță care demers sau cerere va fi examinată, verifică prezența părțilorși împuternicirile participanților la proces, stabilește identitatea interpretu lui, traducătoruluiși explică drepturileși obligațiile acestora (în cazul în care participarea acestora este obligatorie), stabilește identitatea bănuitului sau a învinuitului (dacă este prezent), stabilește identitatea celorlalte părți și ve rifică cunoșterea drepturilorși obligațiilor, anunță completul de judecată și verifică dacă sunt cereri de recuzare sau abțineri, soluționează chestiunile privitoare la participarea apărătorului (implicit a cazurilor în care partici parea acestora este obligatorie), soluționează chestiunea judecării cauzei în lipsa vreuneia din părți sau a altor persoane citate de organul de urmărire penală sau procurorși verifică dacă aceștia au fost citați (în cazul absenței unuia din participanți) și verifică dovada citării, clarifică dacă părțile au unele cereri sau demersuri. Ulterior, organul de urmărire penală sau procurorul care a înaintat de mersul, fie victima sau partea vătămată care a înaintat cererea, argumentează motiveleși răspunde la întrebările judecătorului de instrucțieși ale partici panților la proces. După argumentele expuse, dreptul de a interveni i se oferă bănuitului sau învinuituluiși apărătorilor acestora, ultimii fiind în drept de a prezenta probe în susținerea argumentelor sale. Mai apoi, judecătorul de instrucție va anunța ordinea dezbaterilor judiciare, va acorda dreptul la re plică, oferindu-i bănuitului sau învinuitului ultimul cuvânt. După efectuarea controlului temeiniciei demersului sau a cererii, jude cătorul de instrucție, prin încheiere, admite sau respinge demersul sau cere rea cu privire la obținerea măsurilor de protecție. În cazul în care judecăto 09 decembrie 2021 21
rul de instrucție va admite cererea sau demersul înaintat, acesta va emiteși ordonanța de protecție. Aceste acte judecătorești sunt separate, încheierea va motiva necesitatea aplicării măsurilor de protecțieși admisibilitatea cererii sau a demersului, iar ordonanța de protecție va fi actul prin care se vor dispu ne măsurile de protecție. În unele cazuri, intanța de judecată nu emite cele două acte separat, ci doar prin încheiere motivează necesitateași temeiurile aplicării măsurilor de
protecțieși dispune aplicarea acestor măsuri.9
Considerăm că aceasta este o practică vicioasă, deoarece legea impune emiterea ambelor acte procedurale. Or, prin încheiere, instanța va examina temeiurile, motivele, argumentele, probele etc. care dictează aplicarea măsu rilor de protecție, iar prin ordonanță va dispune aplicarea acestora. În cazurile când instanța de judecată, judecând cererea privind aplica rea măsurilor de protecție, constată că nu sunt temeiuriși probe pentru emi terea unei ordonanțe de protecție, această, prin încheiere, respinge cererea respectivă. Drept exemplu, este cazul când instanța de judecată a emis o încheie re de respingere a cererii aplicării măsurilor de protecție pe motivul lipsei probelorși a temeiurilor de aplicare a măsurilor de protecție, motivându-și decizia prin faptul că părinții au drepturi egale în privința educației copiilorși că părinții au dreptulși sunt obligați să-și educe copiii conform propriilor convingeri, indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat, preve
deri ce sunt stipulate în art. 58 și art. 60 din Codul familiei.10
În alte cazuri, atunci când instanța de judecată constată că argumente le invocate în cererea privind aplicarea măsurilor de protecție sunt temeiniceși există probe confirmative în acest sens, emite o încheiere prin care admite cererea. Este de menționat, în acest caz, dacă se încalcă persoanei în privința căreia se impun unele restricții ce vizează securitateași protecția victimei sau a părții vătămate, dreptul la viață privată, de familie.
9 Astfel, un exemplu elocvent, se prezintă a fi Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care a dispus: Cererea formulată de XXXXX prin care se solicită elibera rea ordonanței de protecție în privința lui XXXXX b. se admite integral. Se obligă agreso rul XXXXX, născut în data de 07 aprilie 1970, cu domiciliul în mun. Chișinău, XXXXX: 1) să nu comită acte de violență asupra XXXXX, a lui XXXXX; 2) să stea departe de locul unde locuiesc XXXXX, și anume de apartamentul situat în mun. Chișinău, str. XXXXX; 3) să nu îi contacteze prin telefon, corespondență poștală sau în orice alt mod pe XXXXX p. Măsurile de protecție stabilite se aplică pe un termen de 3 luni, începând de la 12 septembrie 2016, ora 18:15. Nerespectarea de către agresor a prevederilor stabilite în prezenta ordonanță se pedepsește în conformitate cu legislația în vigoare. Se remite prezenta ordonanță Inspectoratului de Poliție al sectorului Centru, mun. Chișinău, și organului de asistență socială pentru supraveghereși executare imediată. Extras din Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12.09.2016, emisă în dos. nr. 2po381/16.
10 Extras din Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28.06.2016, emisă în
dos. nr. 2po293/16; 22 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
Astfel, considerăm că în cazul infracțiunii de violență în familie per soanei vizate nu i se încalcă acest drept, or, în cazul dat protecțiași secu ritatea victimei sau a părții vătămate, implicit a copiilor lor, au prioritate. Drept exemplu servește Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin
care a admis cererea reclamantei,11 deoarece statul are obligația pozitivă de a
reacționa promt atunci când există pericol pentru securitatea vieții, sănătățiiși bunăstării victimei violenței în familieși a copiilor acesteia. În cazurile de violență în familie, scopul eliberării ordonanței de protecție constă în prevenirea unui risc realși imediat, or, sunt puse în pericol viața și sănătatea victimei, în asigurarea de urgență a protecției victimei, în preîntâm pinarea unor noi acte de violență asupra victimeiși/sau asupra altor membri ai familiei, precumși în prevenirea distrugerii bunurilor victimei, a averii comune
a familiei.12
Încheierea judecătorului de instrucție privind admiterea cererii sau a demersului cu privire la obținerea măsurilor de protecție va cuprinde: datași locul întocmirii ei; numeleși prenumele judecătorului de instrucție; persoana cu funcție de răspundereși organul care a înaintat demersul, ori persoana care a înaintat cererea; organul care cercetează fapta penală de violență în familie; scopul aplicării măsurilor de protecțieși a persoanei la care se refe ră ele; persoana în privința căreia sunt aplicate măsurile (restricțiile) în ve derea protejării victimei, părții vătămateși a copiilor acestora; care măsuri (restricții) vor fi aplicate în vederea protejării acestor persoane, motivân du-le; mențiunea despre admiterea sau respingerea cererii sau demersului;
11 Instanța de judecată a reținut: În sprijinul soluției adoptate, instanța de judecată re
levă și prevederile actelor internaționale, la care Republica Moldova este parte. În con formitate cu art. 8 alin. (1) și alin. (2) CEDO, „orice persoană are dreptul să i se respecte viața sa privată și de familie, domiciliulși corespondența. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de legeși dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitate națională, securitatea publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordiniiși prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei sau pentru protejarea drepturilorși libertăților altora”. Raportând normele de drept enunțate, la situația de fapt în pricina dată, instanța de judecată consideră admisibilși necesar amestecul statului în persoana autorităților sale competente, în viața privată și de familie a părților, în scopul preîntâmpinării pericolului asupra securității vieții, să nătățiiși bunăstării petiționarei, deoarece agresorul, prin comportamentul său singur, și-a creat premise pentru aplicarea față de el a prevederilor Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenireași combaterea violenței în familie. Tot în acest sens, instanța mai reține că obligația pozitivă a statului în situații excepționale este de a garanta dreptul la respectul vieții privateși de familieși protecția efectivă împotriva violenței în familie. Extras din Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04.08.2016, emisă în dos. nr. 2po337/16.
12 A se vedea prevederile pct. 4) din HP CSJ nr. 1 din 28.05.2012, cu privire la aplicarea
de către instanțele de judecată a prevederilor Capitolului XXX1 din Codul de procedu ră civilă (aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie).
09 decembrie 2021 23
circumstanța actului de violență, intensitatea, durata, consecințele suportateși alte circumstanțe care indică necesitatea aplicării măsurilor de protecție; existența obiecțiilor bănuitului sau învinuituluiși apărătorului acestora, a victimei sau a părții vătămateși a reprezentanților legali, motivându-se ad miterea sau neadmiterea lor la aplicarea măsurii de protecție; termenul de aplicare a măsurii de protecție; organul abilitat de a executa ordonanța de protecție; semnătura judecătorului de instrucție certificată cuștampila in stanței judecătorești. Ordonanța de protecție va conține: instanța din care face parte ju decătorul de instrucție care a emis ordonanța; data de emitere a acesteia; numele, prenumele judecătorului de instrucție, instanța de judecată care a emis ordonanța de protecție; datele de identitate ale victimei sau a părții vă tămate în privința căreia s-au luat măsuri de protecție, implicitși a copiilor acestora; date de identitate ale bănuitului sau învinuitului în privința căro ra s-au aplicat măsuri (restricții) pentru protejarea victimei sau a părții vă tămate; durata pentru care s-a dispus aplicarea măsurilor de protecție, cu menționarea dateiși orei la care încetează; indicarea faptei penale, cu indi carea dateiși a locului de comitere a acesteia, încadrarea juridică; motivele care justifică aplicarea măsurilor de protecție; temeiurile concrete care au determinat aplicarea restricțiilor în privința bănuitului sau învinuitului; in dicarea restricțiilor aplicate bănuitului sau învinuitului; circumstanța actului de violență, intensitatea, durata, consecințele suportateși alte circumstanțe care indică necesitatea aplicării măsurilor de protecție; aplicarea monito rizării electronice sau a sistemelor electronice de supraveghere; semnătu ra judecătorului de instrucție din cadrul instanței de judecată care a emis ordonanța de protecție; semnătura victimei sau a părții vătămate, precumși semnătura bănuitului sau învinuitului, în cazurile când aceștia au participat în cadrulședinței de judecată (în caz contrar, se va menționa dovada aducerii la cunoștință a ordonanței de protecție, fie obligarea organului abilitat de a informa părțile în acest sens); ștampila instanței de judecată din care face parte judecătorul de instrucție. Important este de menționat faptul că legislația procesuală penală nu reglementează ce se întâmplă în cazul în care poliția a emis un ordin de restricție de urgență. În acest sens, propunem modificareași completarea legislației procesuale penale, întrucât să prevadă și acest aspect. Bunăoară, potrivit art. 15 alin. (2/1) din Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la preve nireași combaterea violenței în familie, În cazurile în care ordonanța de pro tecție a fost eliberată în perioada de acțiune a ordinului de restricție de urgență, interdicțiile stabilite prin ordinul de restricție încetează odată cu aplicarea măsurilor de protecție dispuse prin ordonanța de protecție. Dezideratele cu privire la încetarea ordinului de restricție de urgență trebuie oglinditeși în normele de procedură penală, deoarece judecătorul de 24 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
instrucție, în mod obligatoriu, trebuie să se expună asupra restricțiilor aplicate anterior în privința persoanei ce a comis aceeași faptă atunci când soluționează problema aplicării măsurilor de protecție. Or, în caz contrar, s-ar prezuma că există două acte neanulate care pot să prevadă diferite restricțiiși măsuri. Totodată, legislația procesuală penală nu prevede garanții pentru copi ii victimeiși ai părții vătămate în cazurile de violență în familie, și cum se pro cedează cu aceștia. Potrivit art. 15 alin. (4/1) din Legea nr. 45 din 01.03.2007, Pe perioada acțiunii ordonanței de protecție în privința victimei cu copii, indi ferent dacă copiii sunt incluși sau nu în ordonanța de protecție, aceștia se vor afla cu părintele-victimă. La solicitarea părintelui-agresor, vizitarea copilului poate avea loc conform unui program aprobat de către autoritatea tutelară teritorială. Considerăm că astfel de prevederi trebuie să conțină și CPP, iar judecătorul de instrucție, în încheiereși ordonanța de protecție, trebuie să se pronunțe și asupra acestor aspecte. În continuare, este cazul de a menționa care restricții sau măsuri se aplică de către judecătorul de instrucție în vederea protecției victimei sau a părții vătămateși a copiilor acestora în cazul emiterii ordonanței de protecție. Astfel, potrivit art. 215/1 alin. (3) CPP, Instanța de judecată, prin înche iere, emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o ordonanță de protecție, prin care poate oferi protecție victimeiși copiilor ei, aplicând bănuitului, învinuitu lui, inculpatului una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) obligarea de a părăsi temporar locuința comună ori de a sta departe de locuința victimei, indiferent de dreptul de proprietate asupra bunurilor. Cât privește această interdicție, au apărut mai multe întrebări în practică, și anume dacă persoana în privința căreia este aplicată această interdicție este propri
etar sau nuși dacă prin aplicarea acestora se încalcă dreptul la proprietate.13 În cauza B. c. Republicii Moldova (Hot. CtEDO din 16.07.2013),14 Curtea
a conchis că autoritățile naționale nuși-au îndeplinit corespunzător obligația
13obligarea de a părăsi temporar locuința comună ori de a sta departe de locuința vic
timei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor, instanțele jude cătorești vorține cont de faptul că deși dreptul de proprietate al agresorului poate fi violat prin aplicarea acestei măsuri, în cazurile de violență în familie, potrivit jurispru denței CEDO, prioritate au viața și sănătatea victimei. În acest sens, CEDO a accentuat că, în cazurile de violență domestică, drepturile agresorului nu pot lua locul drepturilor victimei la viață și integritatea fizică și mentală (hotărârea din 09.06.2009 în cauza Opuz c. Turciei, cererea nr. 33401/02). Mai mult, Curtea a relevat că tema violenței în familie nu este o chestiune privată sau de familie, ci o chestiune de interes public, care implică acțiunea eficientă a statului. Pentru prima dată în jurisprudența sa, CEDO a remarcat că eșecul în a răspunde adecvat violenței de gen constituie o încălcare a art. 14 al Convenției Europene (clauza non-discriminare), indicând că violența împotriva femeilor este o formă de inegalitate. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 28.05.2012, cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a prevederilor Capitolului XXX1 din Codul de procedură civilă (aplicarea măsurilor de protecție în ca zurile de violență în familie).
14 Cauza B. c. Moldovei, disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-141783 (ac
cesată: 31.10.2021).
09 decembrie 2021 25
lor pozitivă în temeiul art. 3 din Convenție pentru a proteja prima reclaman tă de rele tratamente. Victima fiind bătută sistematic, având ordonanță de protecție a continuat să locuiască împreună cu soțul în același apartament co mun. Chiar dacă soțul nu avea unde pleca, Curtea a notat că integritatea fizică și morală a reclamantei a fost afectată prin abuzurile periodice ale soțului, iar autoritățile au omis să respecte obligația lor pozitivă în temeiul art. 8 din Con venție de a o proteja reclamanta împotriva unei ingerințe în viața ei privată. Prin urmare, bănuitului sau învinuitului i se poate aplica restricția re spectivă, chiar dacă acesta este proprietarul exclusiv al locuinței; b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanță ce ar asigura securitatea victimei, excluzândși orice contact vizual cu ea sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea. Aplicarea acestei interdicții constă în obligarea bănuitului sau învinuitului de a sta departe de locul aflării victimei sau a părții vătămate. Folosirea sintagmei „departe de locul aflării victimei” poa te fi interpretată ambiguu, deoarece legea nu explică însemnătatea cuvântului „departe”, la felși nu stabilește o distanță exactă ce ar putea asigura securitatea victimei. Acest fapt este unul lăsat la discreția judecătorului de instrucție, care, judecând cazul, ascultând opiniile părților în ședința de judecată, va decide care este distanța corespunzătoare pentru a asigura securitatea victimei. Aici se vaține cont de caracterul violenței în familie, localitatea în care locuiește victima sau partea vătămată, locul de muncă al agresoruluiși al victimei sau părții vătă mate etc. Interdicția respectivă includeși faptul protejării victimei sau a părții vătămate prin excluderea oricărui contact vizual cu aceasta sau cu copiii aces teia, fie cu alte persoane dependente de ea. Aceastaține mai mult de protecția psihologică a victimei decât de protecția fizică; c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane depen dente de ea. Interdicția respectivă este asemănătoare cu cea precedentă, doar că agresorului i se interzic comunicările cu victima sau partea vătămată, co piii acesteia sau alte persoane. La fel, cași restricția contactului vizual este dictată de protejarea psihologică; d) interzicerea să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei, locul de studii al copiilor, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează. Restricția vizată presupune protecția victimei sau a părții vătă mate, a copiilor acestora din punctul de vedere al prevenirii unor violări siste matice sau repetate, indiferent de tipul acestor violări (fizice, morale etc.); e) limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune. Această restricție protejează și asigură victima sau partea vătămată de o eventuală înstrăinare a bunurilor procurate în comun. Prin această măsură, se va asigurași drep tul de proprietate al victimelor violenței în familie. Considerăm că interdicția vizată poate fi aplicată chiar în cazul dreptului de proprietate exclusiv. Or, această măsură se va lua pentru a nu da posibilitate agresorului să vândă 26 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice
domiciliul în care victima sau partea vătămată, împreună cu copiii lor, sunt stabiliți în vederea protejării; f) obligarea de a face un examen medical privind starea psihică și de pendența de droguri/ alcoolși, dacă există avizul medical care confirmă depen dența de droguri/ alcool, de a face un tratament medical forțat de alcoolism/ narcomanie. Cunoaștem că există multe cazuri de violență în familie ce se produc din cauza consumului de alcoolși de droguri. Anume din aceste consi derente, legislația garantează dreptul victimelorși a părților vătămate de a fi protejate de abuzuri de acest gen din partea agresorului. Totodată, victimele sau părțile vătămate pot să se împace cu agresorul, cu condiția că acesta este într-o stare psihică normală; g) obligarea de a finaliza un program special de tratament sau de consi liere dacă o asemenea acțiune este determinată de instanța de judecată ca fiind necesară pentru reducerea violenței sau dispariția ei. Măsura dată este apli cată în vederea resocializării agresorului, prin frecventarea unor programe speciale, fie psihologice sau de altă natură. Această interdicție este aplicabilă la discreția instanței de judecată, în funcție de circumstanțele cazuluiși inti ma convingere; h) interzicerea de a păstrași purta armă. Măsura respectivă este apli cabilă pentru protejarea victimei sau a părții vătămateși a copiilor acestora de starea de frică. Or, agresorul deținândși purtând arma poate cauza daune integrității fizice persoanelor vizate în urma adresării acestora la organul de urmărire penală, precumși în legătură cu emiterea ordonanței de protecție.
În unele cazuri, instanțele de judecată aplică măsuri neprevăzute de lege.15 Potrivit prevederilor art. 2151 alin. (4) CPP, Măsurile de protecție se apli că pe un termen de până la 3 luni. Termenul măsurilor de protecție poate fi pre lungit de instanță la cererea repetată ca urmare a comiterii faptelor de violență în familie sau ca rezultat al nerespectării condițiilor prevăzute în ordonanța de protecție. Termenul de până la 3 luni de aplicare a măsurilor de protecție este acordat la decizia judecătorului de instrucție. În funcție de circumstanțele ca uzei, judecătorul de instrucție poate stabili un termen mai mic de 3 luni, cu posibilitatea prelungirii acestuia. Problema cea mai gravă este nu în termenul de aplicare, ci în termenul de prelungire. Astfel, legislația procesuală penală nu stabilește termenul maxim pentru prelungirea măsurilor de protecție, ceea ce, după noi, afectează dreptul bănuitului sau învinuitului, deoarece aceștia, din start, sunt plasați într-o incertitudine cu privire la acest subiect. Din aceste considerente, propunem modificareași completarea normelor de procedură penală, astfel încât să fie stabilit termenul maxim pentru aplicarea măsurilor de
15 Se obligă agresorul XXXXX, născut în data de 07 aprilie 1970, cu domiciliul în mun.
Chișinău, XXXXX: 1) să nu comită acte de violență asupra XXXXX, a lui XXXXX. A se vedea Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12.09.2016, emisă în Dos. nr. 2po 381/16., în care instanța decide aplicarea.
09 decembrie 2021 27
protecție. Or, în caz contrar, aceste restricții pot fi prelungite până la expirarea termenului de prescripție. În cazul emiterii ordonanței de protecție, judecătorul de instrucție se va expuneși asupra monitorizării electronice obligatorii. Aceste deziderate
sunt reglementate în legea procesuală penală. Astfel, conform art. 2151 alin. (31) CPP, Măsurile de protecție prevăzute la alin. (3) lit. a)-d) se aplică în mod obligatoriu cu monitorizare electronică, în modul prevăzut de lege. Această modalitate este una destul de efectivă în a monitoriza bănuitul sau învinuitul asupra respectării măsurilor de protecție, precumși a proteja efectiv victima sau partea vătămată, implicitși copiii acestora. Aceste prevederi sunt legate doar de măsurile ce vizează respectarea distanței dintre bănuit sau învinuitși victimă sau partea vătămată. Victima sau partea vătămată beneficiază de dreptul de a purta un sis
tem electronic. În acest sens, potrivit art. 2151 alin. (41) CPP indică: Victima sau,
după caz, membrii familiei acesteia pot purta un sistem electronic de supraveghe re care permite verificarea respectării obligației de către agresor, exprimându-și în formă scrisă acordul în această privință. Această metodă este, la fel, efectivă și protejează victima de eventualele abuzuri. Plus la aceasta, grație acestor sis teme electronice, intervenția organelor abilitate este una de urgență și poate asigura victima sau partea vătămată de violența ce poate fi produsă de bănuit sau învinuit. Totodată, prin această acțiune se poate documenta bănuitul sau învinuitul dacă acesta respectă măsurile impuse de judecătorul de instrucție. În cazul nerespectării acestor măsuri, bănuitul sau învinuitul poate fi supus mă surilor procesuale de constrângere. Este de menționat la acest subiect faptul că diferența dintre sistemele electronice instalate bănuitului sau învinuitului diferă de cele instalate victimei sau părții vătămate. În primul caz, acestea sunt obligatorii, iar în al doilea caz este un drept de care partea poate sau nu bene ficia. Aceste sisteme electronice sunt instalate victimelor sau părților vătămate doar cu condiția că ele doresc acest lucruși dau acordul respectiv în scris. După ce judecătorul de instrucție emite ordonanța de protecție, acesta este obligat să o pună în executare. În acest sens, legea procesuală penală, prin prisma art. 215/1 alin. (5) CPP, stabilește că, Ordonanța de protecție este expediată imediat organului afacerilor interne de la locul aflării bănuitului, în vinuitului, inculpatuluiși a victimei. În cazul aplicării monitorizării electronice, ordonanța de protecție se expediază imediatși organului de probațiune de la locul aflării bănuitului, învinuitului, inculpatuluiși a victimei. După cum ob servăm, executarea acestui act proceduralține de subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, și anume a poliției. După examinarea demersului privind autorizarea măsurilor de pro tecție a victimelor violenței în familie, „Instanța de judecată, prin încheiere, 28 ale omului în procesul asigurării ordiniiși securității publice emite, în 24 de ore16 de la primirea cererii, o ordonanță de protecție,17 prin care
poate oferi protecție victimeiși copiilor ei, aplicând bănuitului, învinuitului, inculpatului una sau mai multe restricții prevăzute în art. 215/1 CPP. Practica controlului judecătoresc a acestor măsuri, denotă că sunt emise ordonanța de protecțieși încheierea în calitate de documente separate, dar practic cu același conținut. Ordonanța de protecție urmează să fie expediată imediat organului afacerilor interne de la locul aflării bănuitului, învinuitului, inculpatuluiși a
victimei.18
Astfel, ordonanța de protecție se comunică imediat subdiviziunii teri toriale a polițieiși organului de probațiune din raza unității administrativ-te ritoriale în care își are domiciliul agresorul, iar acestea, la rândul lor, asigură informarea neîntârziată a agresorului privind măsurile aplicate. CtEDO conchide că modul în care autoritățile au soluționat cazul respec tiv, în special întârzierile lungiși inexplicabile în executarea ordonanțelor de protecție judecătoreștiși în obligarea lui A.M. de a fi internat forțat, este echi valent cu nerespectarea obligațiilor pozitive ale acestora în temeiul articolului
3 al Convenției.19
În cazul eliberării ordonanței de protecție în privința copilului sau a victimei care are copii, instanța de judecată informează și autoritatea tutelară
de la locul aflării copilului.20
În conformitate cu prevederile art. 15/3 din Legea nr. 45 din 01.03.2007, (1) Supravegherea executării măsurilor de protecție a victimei vi olenței în familie, impuse prin ordinul de restricție de urgență și prin ordonanța de protecție, este de competența poliției. Ordonanța de protecție prin care s-au aplicat măsuri cu monitorizarea electronică obligatorie se va expedia organului de probațiune de la locul află rii bănuitului, învinuitului, inculpatuluiși a victimei. În acest caz, organul de
probațiune vaține cont de prevederile art. 271/1 din Codul de executare pe
care le va aplica în mod corespunzător. Prin urmare, monitorizarea electro
16 „După ce a fost agresată a doua oară la 21 martie 2011 și a solicitat emiterea ordo
nanței de protecție, prima reclamantă a fost nevoită să aștepte 10 zile până ce instanța de judecată a examinat cererea ei, deși legea prevede termenul limită de 24 de ore pen tru examinare.” Hot CtEDO T.M. și C.M. c. Moldovei, din 28.01.2014 (§.48). Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-154882 (accesat: 19. 08. 2021).
17 A se vedea prevederile art. 215/1 alin. (3) CPP. 18 „După ce ordonanța de protecție a fost emisă, ea nu a fost comunicată imediat recla
mantelorși nici poliției pentru a fi executată, ceea ce le-a expus pe reclamante la riscul de a fi maltratate în continuare.” Hot CtEDO T.M. și C.M. c. Republicii Moldova, din 28.01.2014 (§.48). Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-154882 (acce sat: 19. 08. 2021). 19 Hot CtEDO Mudric c. Republicii Moldova, din 16.07.2013 (§.55). Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-145950
20 A se vedea prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la
prevenireași combaterea violenței în familie.
09 decembrie 2021 29
nică constă în supravegherea prin sistemele GPS, prin utilaj telefonic fix sau mobil. În caz de aplicare a monitorizării electronice, persoanei i se atașează un dispozitiv special, care constă din brățară specială sau dispozitiv mobil. Persoanei supuse monitorizării electronice i se stabilesc zona de deplasare, zonași/sau locul unde este interzis să se deplaseze, perioada în care i se in terzice de a părăsi domiciliul sau reședința. Celelalte prevederi din norma de executare se vor aplica potrivit gradului corespunzător de încălcareși supor tare a consecințelor juridice. Aici este de reținut faptul că în caz de încălcare repetată a obligațiilor în cadrul sistemului de monitorizare electronică, consilierul de probațiune va înainta o sesizare organului de urmărire penală sau procurorului care instu mentează cauza penală în această privință. Organul de urmărire penală sau procurorul, în acest caz, va examina sesizarea respectivă și va decide potrivit normelor generale, implicit temeiurile de aplicare a măsurilor procesuale de contrângere în privința bănuitului sau învinuitului. În cazul în care în ordonanța de protecție judecătorul de instrucție a indicat în calitate de măsură interzicerea de a păstrași purta armă, poliția, fiind responsabilă de supravegherea executării acesteia, va dispune ridicarea armelorși munițiilor de la bănuit sau învinuit. Considerăm că atunci când ju decătorul de instrucție va emite ordonanța de protecțieși va indica restricția respectivă va indicași acest deziderat. În cazul în care bănuitul sau învinuitul nu este de acord cu încheierea judecătorului de instrucție privind aplicarea sau prelungirea ordonanței de protecție, acesta dispune de dreptul de a contesta această încheiere cu re curs. Dreptul la un recurs efectiv este protejat de art. 215/1 alin. (6) CPP, și anume: Încheierea judecătorului privind aplicarea sau prelungirea ordonanței de protecție este executorie imediat, cu drept de recurs în instanța ierarhic superioară. Prin urmare, legea procesuală penală asigură suficiente garanții persoanelor în privința cărora sunt impuse măsurile de protecție. O problemă aparteține de faptul că legislația procesuală penală nu reglementează revocarea măsurilor de protecție. Susținem părerea că acest aspect este necesar a fi prevăzut, deoarece atunci când se emite ordonanța de protecție pe o perioadă de până la 3 luni, pot surveni noi circumstanțe care ar permie revocarea, fie pot fi administrate probe care denotă inexistența ele mentelor infracțiunii sau alte circumstanțe obiective. Potrivit art. 151 din Legea nr. 45 din 01.03.2007, (1) La cererea înteme iată a victimei, instanța de judecată poate revoca înainte de termen măsurile de protecție stabilite. Considerăm oportun ca aceste dispoziții să fie prevăzuteși în CPP, care urmează a fi modificatși completat în acest sens. Pe lângă as pectele indicate, propunem ca motiv de revocare a măsurii de protecție să fie scoaterea de sub urmărire penală a persoanei, încetarea urmăririi penale, și clasarea procesului penal.